Auditul instrumentelor financiare derivate - evaluare, modalități de contabilizare

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INSTRUMENTELE FINANCIARE DERIVATE

Liberalizarea şi volatilitatea pieţelor financiare, concurenţa acerbă între diverse instituţii financiare şi diversificarea produselor oferite de acestea sunt factori care expun instituţiile financiare la noi riscuri şi provocări, necesitând inovarea continuă a modelelor, tehnicilor şi instrumentelor de gestionare a activităţii şi a riscurilor aferente, în scopul creşterii competitivităţii. Cunoaşterea, analiza şi luarea în considerare a noilor tendinţe în managementul riscurilor financiar-valutare pot oferi instituţiilor financiare opţiuni eficiente în scopul gestionării eficiente a acestora. In ansamblul fluxurilor financiare internaţionale un loc aparte îl ocupă tranzacţiile la termen derulate pe piata instrumentelor derivate. Aceste pieţe au aparut şi s-au dezvoltat din dorinţa operatorilor economici de a diminua riscurile comerciale sau financiare din operaţiunile lor. Principalele instrumente derivate tranzactionate pe piaţa internatională sunt: contractele futures, contractele pe optiuni, contractele de swap şi alte instrumente sintetice (cap, floor sau collar). Pe lângă creşterea semnificativă a volumului pieţei internaţionale a acestor instrumente asistăm la o permanentă diversificare a acestor instrumente, prin apariţia de noi instrumente sau prin diversificarea activelor ce constituie obiectul acestor contracte. În prezent instrumentele derivate se practică pe o gamă variată de active financiare sau reale cum ar fi: rata dobânzii, cursul de schimb, indicii bursieri, titluri primare, marfă etc.

În această lucrare am reunit probleme comune ale managementului riscurilor şi posibilităţile de folosire a instrumentelor financiare derivate pentru acoperirea şi dirijarea riscurilor, îmbinând aspectele de ordin teoretic cu cele practice, de calcul, de aplicare a unor modele şi de contracte derivate, punând în evidenţă avantajele şi dezavantajele utilizării instrumentelor derivate in managementul riscului financiar.

Scopul acestei lucrări este de a surprinde principalele cerinţe şi opţiuni în gestionarea riscurilor financiar-valutare prin utilizarea instrumentelor derivate, în condiţiile în care instituţiile financiare şi de credit sunt supuse unei game largi de riscuri, iar volatilitatea este trăsătura definitorie în care acestea operează.

1.1. DEFINIREA INSTRUMENTELOR FINANCIARE DERIVATE

Instrumentele financiare derivate sunt instrumente financiare a căror valoare depinde de sau derivă din valoarea altui activ, cum ar fi o acţiune, o obligaţiune, o marfă sau un indice al preţurilor acţiunilor. Instrumentele financiare derivate fluctuează în tandem cu activul de bază. Ele pot fi utilizate atât în scopuri speculative, cât şi pentru a reduce sau a controla un risc nedorit. Opţiunile si contractele futures sunt instrumente financiare derivate standardizate însă există şi instrumente financiare derivate care sunt create special pentru a satisface anumite cerinţe.

O altă definiţie este aceea conform căreia instrumentele financiare derivate (IFD) sunt instrumente financiare al caror randament are la bază randamentul oferit de un alt instrument financiar sau marfă, denumit activ suport (underlying asset). Prin urmare, randamentul IFD este derivat din evoluţia preţului unui instrument, marfă sau alt activ. Instrumentele financiare derivate pot fi dezvoltate având la bază orice tip de activ / eveniment care are drept valoare / rezultat aleatoriu, cum ar fi: aur, valute, acţiuni, indici bursieri sau chiar temperatura atmosferică (weather derivatives).

Standardele Internaţionale de Contabilitate 32 „Instrumente financiare: prezentare” şi 39 „Instrumente financiare: Recunoaştere şi evaluare” definesc următorii termeni:

Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ financiar pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă entitate. Instrumentele financiare includ instrumente primare (cum ar fi creanţele, datoriile şi instrumentele de capitaluri proprii) şi instrumente financiare derivate (cum ar fi opţiunile financiare, futures şi forward, swap-urile pe rata dobânzii şi swap-urile valutare). Instrumentele financiare derivate corespund definiţiei unui instrument financiar şi, în consecinţă, intră sub incidenţa prezentului standard.

Un activ financiar reflectă orice activ care reprezintă:

(a) numerar;

(b) un drept contractual de a încasa numerar sau alt activ financiar de la altă entitate;

(c) un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu altă entitate, în condiţii ce sunt potenţial favorabile;

(d) un instrument de capital al altei entităţi;

(e) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii şi este:

• un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să primească un număr variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau

• un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din instrumentele de capital ale entităţii. În acest scop, instrumentele de capital ale entităţii nu includ instrumente care sunt ele însele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii.

O datorie financiară este orice datorie ce reprezintă:

(a) o obligaţie contractuală:

• de a ceda lichidităţi sau alt activ financiar unei alte entităţi; sau

• de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial nefavorabile pentru entitate;

(b) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii şi este:

• un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să livreze un număr variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau

• un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar, sau alt activ financiar în schimbul unui număr fix din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. În acest scop, propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii nu includ instrumente care pot fi ele însele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii.

Un instrument de capitaluri proprii înseamnă orice contract ce evidenţiază o participare reziduală în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.

Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţional un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.

Un instrument derivat reprezintă un instrument financiar:

(a) a cărui valoare se modifică în funcţie de evoluţia unei rate specificate a dobânzii, a preţului unui titlu, a preţului unor mărfuri, a cursului de schimb valutar, a unui indice de preţ curs, a unei clasificări de credit sau a unui indice de credit sau orice alt element variabil similar (câteodată denumit „bază”);

(b) care nu necesită nici o investiţie netă iniţială sau o investiţie netă iniţială de valoare mică în comparaţie cu alte tipuri de contracte ce au o reacţie similară la modificarea condiţiilor de piaţă şi

(c) care se decontează la o dată stabilită în viitor.