Piața Produselor Financiare Derivate

INTRODUCERE

Nevoia de pieţe ale instrumentelor financiare derviate nu s-a simţit până la începutul anilor ’70, atunci când globalizarea afacerilor care se desfăşoară în ritm constant de-a lungul a 20 de ani a fost confruntată cu volatilitatea crescută a cursurilor de schimb valutar şi cu creşterea şi fluctuarea ratelor de inflaţie. Pe măsură ce companiile erau expuse la riscuri din ce în ce mai mari, gestionarea riscului a devenit o preocupare majoră a mediilor de afaceri.

Piaţa produselor bursiere derivate a cunoscut o dezvolatare explozivă în ultimele două decenii. Creşterea deosebită a utilizării instrumentelor financiare derviate este dovedită de creşterea rapidă a numărului de schimburi în cadrul cărora aceste instrumente sunt comercializate. Piaţa mondială este încă dominată de marea bursă din Chicago (Consiliul comercial din Chicago şi Bursa comericală din Chicago) care şi-a început activitatea ca piaţă de mărfuri. Totuşi, între anii 1980 şi 1993 au fost deschise 46 de noi burse, iar, în prezent, instrumentele financiare derviate sunt comercializate pe mai mult de 60 de burse din întreaga lume, aproape toate ţările membre OECD având cel puţin o astfel de bursă. Piaţa Internaţională la Termen din Franţa cara a fost deschisă în 1986, a devenit liderul pieţelor instrumentelor financiare derviate europene din întrega lume.

Instrumentele financiare derviate sunt instrumente care permit agenţilor de piaţă să profite de mişcările de preţuri ale altor instrumente, fără obligaţia de a le comercializa propriu-zis. Scopul lor mitial este să permită comercianţilor să acopere riscurile cu care aceştia se confruntă pe pieţele monetare, ca parte a activităţilor lor normale de afaceri prin contrabalansarea unui anumit tip de risc cu riscul opus de pe piaţa instrumentelor financiare derivate.

La sfarşitul secolului XX produsele financiare au dobândit supremaţia pe piaţa derivatelor, cursurile valutare, ratele dobânzilor şi indicii bursieri generând cel mai mare volum de tranzacţionare.

CAPITOLUL I.

TENDINŢE ŞI PERSPECTIVE ALE PIEŢELOR INSTRUMENTELOR

FINANCIARE DERIVATE

Instabilitatea principalelor variabile economice, cursul de schimb, rata dobânzii şi indicii bursieri, a determinat apariţia unor noi instrumente de gestionare mai eficientă a riscurilor financiar-valutare, devenite tot mai evidente.

Dezvoltarea pieţei instrumentelor financiare derivate constituie principala caracteristică a mediului financiar modern. Utilizate pentru prima dată în SUA la mijlocul anilor ′70, prin avantajele pe care le oferă, noile instrumente permit o limitare a riscurilor financiare la care se expun agenţii economici. Statisticile relevă o dezvoltare rapidă a acestora, atât pe pieţele bursiere, cât şi pe pieţele ocazionale ( over the counter –OTC).

Instrumentele financiare derivate pot fi abordate din două perspective:

- conform metodologiei International Swap and Derivatives Associations (ISDA) care consideră un instrument financiar derivat ca un contract de transfer al unui risc, a cărui valoare depinde de valoarea activului de bază;

- conform metodologiei International Financial Reporting Standards (IFRS), potrivit căreia, un instrument financiar derivat este un instrument financiar care îndeplineşte simultan următoarele cerinţe: