Extras din curs

Economia de piaţă modernă se bazează pe principiul libertăţii de concurenţă între cei care exercită aceeaşi activitate, urmăresc acelaşi scop sau scop asemănător. Concurenţa este privită ca o condiţie şi o garanţie a progresului. Dar, libertatea concurenţei îşi are limitele în practicile comerciale cinstite, partenerii având datoria să respecte un minimum de moralitate. Depăşirea acestor limite transmite concurenţei caracterul neloialităţii şi angajează răspunderea celui care săvârşeşte acte de asemenea calificare, denumite practici anticoncurenţiale.

Practicile anticoncurenţiale sunt acte şi fapte la care recurg unităţile economice, în scopul dobândirii unei poziţii dominante pe piaţă. Poziţia dominantă pe piaţă este similară cu aceea de monopol, respectiv atunci când o firmă care activează singură pe piaţa în cauză poate să profite din plin de puterea ei faţă de distribuitorii şi consumatorii bunurilor sau serviciilor pe care le furnizează. Pentru a dobândi o poziţie dominantă pe piaţă, o întreprindere are două posibilităţi:

1. fie încearcă să încheie înţelegeri cu concurenţii existenţi (cei care vând acelaşi produs sau prestează acelaşi serviciu); înţelegeri de fixare a preţului şi împărţire a pieţelor;

2. fie încearcă să devină cea mai puternică sau unica întreprindere care aprovizionează piaţa, prin utilizarea unor practici anticoncurenţiale care să-i sporească puterea de piaţă.

Apariţia tot mai frecventă a abuzurilor şi a practicilor anticoncurenţiale, în lupta pentru puterea economică, pentru dominarea pieţei, a făcut ca problema respectării şi protejării concurenţei să facă obiectul reglementărilor legale şi procedurilor de urmărire şi sancţionare, de reprimare a abuzurilor de la regulile concurenţei normale.

În Republica Moldova, activitatea monopolurilor este reglementată de următoarele acte normative:

- Legea Republicii Moldova „Privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei”, nr. 906-XII, din 29.01.1992, Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 2, din 01.01.1992;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la reglementarea monopolurilor”, nr. 582, din 17.08.1995, Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 59-60, din 26.10.1995;

- Legea Republicii Moldova „Cu privire la protecţia concurenţei”, nr. 1103-XIV, din 30.06.2000, Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 166-168, din 31.12.2000.

Cea din urmă Lege reglementează, în mod special, relaţiile care exercită influenţă asupra concurenţei pe pieţele de mărfuri, la care participă agenţi economici, autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cetăţeni, dar şi relaţiile care apar pe pieţele de capital. De asemenea, se defineşte situaţia dominantă pe piaţă - situaţia exclusivă a agentului economic pe piaţa de mărfuri, care îi dă acestuia, singur sau împreună cu alţi agenţi economici, posibilitatea de a exercita influenţă decisivă asupra condiţiilor generale de circulaţie a mărfii pe piaţa respectivă sau de a împiedica accesul pe piaţă unor alţi agenţi economici. Este recunoscută dominantă situaţia agentului economic a cărui cotă pe piaţa unei anumite mărfi depăşeşte 35%.

La acţiunile anticoncurenţă se raportă:

a) activitatea monopolistă:

- abuzul de situaţia dominantă pe piaţă;

- acordul anticoncurenţă dintre agenţi economici;

b) concurenţa neloială;

c) activitatea autorităţilor administraţiei publice de limitare a concurenţei.

Abuzul de situaţia dominantă pe piaţă - sunt interzise acţiunile agentului economic cu o situaţie dominantă pe piaţă, precum şi acţiunile mai multor agenţi economici ce deţin în comun o astfel de situaţie care duc sau care pot duce la limitarea concurenţei şi (sau) la lezarea intereselor unor alţi agenţi economici, precum şi ale persoanelor fizice, inclusiv prin:

a) impunere a contragentului la condiţii intenţionat nefavorabile lui sau la condiţii care nu fac obiectul contractului (cerinţe nemotivate privind transmiterea de mijloace financiare, de alte bunuri, precum şi de drepturi patrimoniale);

b) constrângere a contragentului de a încheia contract doar cu condiţia procurării (vânzării) unor alte mărfuri sau a renunţării de a procura mărfuri de la alţi agenţi economici, sau a vinderii de mărfuri către alţi agenţi economici sau consumatori;

c) menţinere a deficitului artificial de mărfuri pe piaţă pe calea reducerii, limitării sau întreruperii premeditate a producţiei, în pofida existenţei unor condiţii prielnice de producere, scoaterii mărfurilor din circuit, acumulării de mărfuri sau pe alte căi;

d) aplicare faţă de contragent a unor măsuri discriminatorii care l-ar plasa într-o situaţie nefavorabilă în raport cu alţi agenţi economici;