Geografie generală - suport curs

1. Definirea geografiei ca stiinta

1.1. Cerinte ale definirii stiintei geografice.

Geografia este un domeniu consacrat al cunoasterii, înca din antichitate, care s-a impus, în “constelatia” stiintelor propriu-zise, în perioada timpurie a epocii moderne (pe la jumatatea sec. al XIX-lea). Ca oricare alta stiinta si geografia trebuie sa raspunda unor exigente teoretice menite sa-i asigure un statut stiintific cert, legitim si unanim recunoscut. În acest scop este necesar ca stiinta geografica sa formuleze propriile puncte de vedere cu privire la urmatoarele aspecte:

- precizarea obiectului de studiu (cu respectarea conditiei de nesuprapunere peste obiectele/preocuparile altor stiinte);

- definirea domeniului stiintific, prin relationarea obiectului cu scopul cunoasterii, implicit elaborarea unui enunt concis si relevant în aceata privinta (definitia stiintei);

- edificarea, unui sistem propriu de reprezentari stiintifice (notiuni, categorii, legi, teorii), consecvent utilizat, compatibil cu sistemul general al stiintei si perfectionat pe masura progresului cunoasterii;

- formularea unui punct de vedere propriu în privinta modului de cercetare a problemelor studiate;

Vechimea geografiei ar sugera, la prima vedere, existenta unui consens larg cu privire la satisfacerea criteriilor de mai sus. Însa, urmarind felul în care aceste repere fundamentale sunt precizate în lucrarile geografice de referinta, mai vechi si mai noi deopotriva, vom constata marea diversitate a punctelor de vedere privitoare la obiectul, scopul si identitatea Geografiei ca stiinta. Pretentia la autoritate, dorinta de originalitate sau alte motivatii, au facut ca rationamentele si enunturile formulate cu privire la preocuparile geografiei si conceptele sale de baza sa difere sensibil, nu numai în functie de loc (tara, “scoala” geografica), perioada istorica ci, uneori, chiar si de la un autor, la altul. Acest fapt a facut ca asupra statutului stiintific al geografiei sa planeze, într-o oarecare masura, ambiguitati si contradictii ce au condus, uneori, la perceperea neadecvata a domeniului de catre lumea stiintifica si publicul mai larg.

Pe lânga motivatiile subiective, mentionate anterior, la aceasta situatie contribuie si cauze de natura obiectiva precum:

- complexitatea structurala si fenomenologica a realitatii geografice;

- modificarea în timp a conceptiilor definitorii de ordin filosofic, stiintific, politic si ideologic ce au influentat evolutia gândirii geografice;

- mutatiile de ordin social, economic, cultural, tehnologic etc.;

- redefinirea permanenta a comenzii sociale adresate stiintei (geografice).

Confruntarea cu aceste realitati si inerentele schimbari, firesti în dinamica de ansamblu a societatii, au îngreunat intuirea si definirea “liniilor de forta” ale cunoasterii geografice, au condus mereu la reveniri, redefiniri, “clarificari”, delimitari si inevitabil, la complicarea nelucrativa a multor probleme.

D.Petrea-Geografie generala-Curs 1-2 1

Problematica obiectului de studiu al geografiei

1.2. Ipostaze ale perceperii Geografiei ca stiinta.

Perpetua redefinire si inconsecventele de ordin individual au facut ca Geografia sa fie, frecvent, perceputa neadecvat atât de catre specialistii din alte domenii, cât si de catre opinia publica. Dificultatea de a recepta un mesaj concludent si consecvent din partea geografilor, determina specialistii, apartinând altor domenii, sa considere Geografia drept un mixtum compositum de fragmente preluate din alte stiinte, articulate într-o constructie impunatoare, dar subreda, si sa fie reticenti fata de utilitatea sa practica.

Opinia publica percepe si ea, frecvent, Geografia într-o maniera unilaterala si superficiala. Acceptia frecventa este aceea de domeniu enciclopedic, susceptibil sa asigure, aparent desigur, o “solida” cultura generala, asociata, de unii, cu necesitatea de a memora nenumarate informatii referitoare la realitati naturale, sociale, culturale etc. (munti, ape, capitale, productii etc.) sau sa satisfaca un “hobby”, datorita valentelor sale de a satisface curiozitatea cu privire la diverse “superlative geografice” ale Terrei. O explicatie a acestui fapt este si accentul deosebit pus, de catre geografia didactica, pe cunoasterea extensiva (enciclopedica) în conditiile subevaluarii sau ignorarii cunoasterii intensive (bazata pe generalizarea informatiilor în forme esentializate: notiuni, legi, teorii etc.). Desigur, informatia geografica de tip enciclopedic poseda valoare utila dar, neîndoielnic, vremea descriptivismului a “apus” în stiinta si geografia a trebuit sa “reactioneze” la acest fapt.

Chiar si geografii însisi, sunt adeseori divizati de opiniile diferite asupra structurii domeniului sau cu privire la delimitarea si apartenenta diferitelor ramuri si discipline etc. De aici rezulta si tendintele centrifuge spre alte domenii stiintifice (geomorfologia spre geologie, climatologia spre fizica, geodemografia si geografia sociala spre sociologie etc.).

1.3. Necesitati de ordin teoretic

Diversitatea de interpretari, perceptii si preferinte ridica, inerent, problema stabilirii unui punct de vedere fundamentat asupra obiectului, structurii si statutului geografiei, în concordanta cu realitatile domeniului precum si cu cerintele si tendintele actuale din stiinta, în general. Într-un asemenea demers clarificator, un rol deosebit revine disciplinelor geografice care integreaza faptele naturale cu cele sociale în studii de sinteza cu grad ridicat de generalizare. Acestea sunt, cu precadere, Geografia generala si Teoria Geografiei.