Managementul Apei

WATER MANAGEMENT

CAP.I. Apa sursă a vieţii

„Apa este suveranul bunăstării unui stat şi a oamenilor. Este hrană, îngrăşământ, este putere, este transport”.

I.1 Rolul apei în viaţa ecosistemelor şi a oamenilor

Semnificaţia rolului apei în viaţa Pământului poate fi înţeleasă în întregime doar prin analiza aportului pe care apa îl are în susţinerea sistemelor mediului înconjurător şi în suportul societăţii umane. Cele două aspecte sunt interdependente, dar uneori sunt luate decizii subite în privinţa unuia din ele fără a se ţine seama de posibilele efecte asupra celuilalt aspect, ca atunci când un oraş retrage apa dintr-un râu fără a lua în considerare consecinţele asupra vieţii peştilor, sau când drenajul zonelor umede reduce calitatea şi cantitatea apei folosite în mediul urban. Există o cerere permanentă de a considera şi evalua cele două aspecte împreună, plecând de la speculaţii ale posibilului impact al încălzirii climatice globale asupra alimentării cu apă la o extremă a generalizării, până la estimări ale nevoilor zilnice esenţiale ale unei familii izolate la cealaltă extremă.

Importanţa apei la scară globală poate fi percepută examinând totalul apei pe Terra, cum noţiunile elementare ale rolului apei în viaţa globală au evoluat, cum ele s-au aflat în anumite perioade în armonie sau în conflict şi cum se prezintă în miniatură precum şi la scară globală.

Evoluţia gândirii a fost sporadică şi s-a desfăşurat cu modestie de la apariţia monumentalului studiu din 1864 „Omul şi Natura; sau Geografia Fizică Modificată de Activitatea Umană” , spre aşi îndrepta atenţia asupra variatelor moduri în care populaţia lumii a modificat mediul inconjurător de-alungul timpului. Acea examinare a fost reînnoită un secol mai târziu de simpozionul asupra „Rolului Omului în Schimbarea Feţei Pământului” , organizat pe baza unor teme generale asupra trecutului, prezentului şi viitorului. Treizeci de ani mai tîrziu, un grup de la Universitatea Clark din SUA a organizat un simpozion pe tema „Pământul Transformat de Acţiunea Umană: Modificări globale şi generale aduse Biosferei în ultimii 300 de ani” în care au fost revăzute următoarele schimbări ale mediului la scară globală. În cadrul acestui simpozion s-a pus accentul asupra „tragediei poporului”, bazată pe exploatarea resurselor de apă precum şi a solului, vegetaţiei şi animalelor. În funcţie de gradul de implicare a civilizaţiei umane, accentul a variat între principalele societăţi ale Globului, evidenţiat de conferinţa Comitetului Ştiinţific asupra Problemelor de Mediu pe tema „Problematica Mediului pentru Secolul XXI”. În cadrul acestor încercări analitice au fost analizate modificările aduse apei şi ecosistemelor complementare din puctul de vedere al impactului antropic. S-au efectuat cercetări asupra consecinţei managementului apei în scopuri sociale, cum ar fi, de exemplu, dezvoltarea conceptului „Civilizaţiilor Hidraulice” de către Wittfogel, care a afirmat că societăţile complexe au răsărit de-alungul marilor râuri din zonele aride ale lumii .

În aceeaşi perioadă, hidrologii, inginerii, proiectanţii au acordat atenţie sporită sistemelor naturale care necesitau a fi luate în considerare în vederea proiectării şi executării lucrărilor bazate pe managementul apei şi solului. Dintre aspectele acestor sisteme care implicau o analiză ştiinţifică atentă se numără precipitaţiile, evaporarea, scurgerea, pierderea apei prin vegetaţie, inundaţii, producerea şi transportul de sedimente, calitatea chimică şi biologică a lacurilor şi râurilor, elemente revăzute de Dunne şi Leopold .

1.2. Apa în cadrul sistemelor naturale şi sociale

În sistemele naturale, neafectate relativ de activitatea umană şi care nu folosesc nevoilor umane, apa are cel puţin patru funcţii şi procese principale care variază în timp şi spaţiu. Apa alimentează vegetaţia din soluri şi din râuri; hrăneşte întregul regn al organismelor animale, incluzând peştii din râuri şi lacuri; elimină materia organică sau o transformă prin alterare şi transportă solul sau alte materiale anorganice.

În împlinirea acestor funcţii, apa este acumulată în umezeala solului, în plante, zone umede, lacuri, râuri şi oceane, este transportată deasupra şi în interiorul solului, în râuri şi acviferele de adâncime, este transpirată din lichid în vapori; şi îngheaţă şi se topeşte cu fluctuaţii de temperatură. Deşi volumul total al apei pe glob nu se schimbă semnificativ de-alungul timpului, forma şi locaţia sa se schimbă, sub formă de precipitaţii, apă, gheaţă sau nori. În acest mod se schimbă, fiind esenţială pentru viaţa tuturor ecosistemelor terestre sau acvatice.

În cadrul sistemelor sociale, apa reprezintă suportul vieţii, cea mai elementară nevoie umană de apă regăsindu-se la nivelul mâncării şi băutului. A doua ca importanţă este folosirea apei pentru o multitudine de alte scopuri (vezi tabel 1), cum ar fi menţinerea sănătăţii familiei prin spălarea mâinilor, a corpului, a vaselor, a instrumentelor de gătit, a hainelor şi lenjeriei, a podelei. Nu toate dintre aceste activităţi care implică prezenţa apei necesită aceeaşi calitate sau puritate precum apa destinată consumului uman. Consumul global al apei pe cap de locuitor era aproximativ 650 m3/pe an (650 000 de litri) la începutul anilor 1990, echivalentul a 1780 de litri pe persoană pe zi . Consumul de apă s-a triplat din 1950, iar între 1990 şi 1995 consumul global a crescut de şase ori, în timp ce consumul global annual de apă a ajuns la 4340 km3 la sfârşitul anilor 1990 , în timp ce

Shiklomanov a prevăzut o creştere de până la 5200 km3 pentru 2000, comparat cu suma totală de 41 022 000 km3 de apă regenerabilă.