Cursuri Fermentative

MATERII PRIME UTILIZATE ÎN INDUSTRIA ALCOOLULUI

Noţiunea de alcool îşi are originea în cuvintele arabe: al (articol) şi cohool (subtil), lucru subtil. Uzual, alcoolul produs pe cale industrială, este denumit spirt, prin acesta înţelegându-se un amestec de alcool, apă şi alte elemente volatile, aldehide, eteri, esteri, alţi alcooli şi apă, alcoolul etilic fiind componentul principal. Denumirea ştiinţifică a spirtului este cea de alcool etilic sau etanol.

Alcoolul rafinat, care are un conţinut de peste 96% alcool etilic din volum, este un lichid limpede, incolor, cu miros specific şi gust arzător. Se amestecă în orice proporţie cu apa, este inflamabil, din această cauză, trebuind să fie depozitat, manipulat şi transportat în condiţii speciale.

Materiile prime folosite pe plan mondial în industria spirtului sunt materiile care conţin substanţe fermentescibile.

Acestea se împart în următoarele categorii:

materii prime care conţin zahăr direct fermentescibil - din această categorie fac parte: melasa (subprodus în care componentul principal este zaharoza, rezultat la fabricarea zahărului din sfeclă de zahăr);

materii prime care conţin amidon (amidonoase) - în această grupă sunt cuprinse: cartofii, cerealele (porumb, grâu, secară, orz, ovăz, mei, frişcă); tubercule de plante tropicale;

Pentru fabricarea spirtului, în ţara noastră, se utilizează, în principal melasa (peste 50% din producţia de spirt se obţine din această materie primă), precum şi porumbul şi cartofii.

Materii prime care conţin zahăr direct fermentescibil

Melasa, este un subprodus care rezultă de la fabricarea zahărului din sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr.

În procesul de obţinere al zahărului, zaharoza se extrage din sfecla tăiată sub formă de tăiţei, prin difuzie cu ajutorul apei calde. Apoi, substanţele minerale şi organice se precipită prin adăugare de lapte de var şi prin saturare cu bioxid de carbon. Precipitatul se separă prin filtrare, iar siropul de zahăr astfel purificat se concentrează până când începe cristalizarea. Cristalizarea zahărului are loc în două sau trei etape.

Zaharoza, care în ultima fază nu a mai cristalizat, împreună cu sărurile de potasiu şi sodiu care nu au mai putut fi eliminate în procesul de fabricaţie formează melasa.

Din punct de vedere fizic, melasa se prezintă ca un lichid vâscos, având o culoare brună-neagră.

Melasele de calitate normală au un miros plăcut de cafea proaspăt prăjită şi cu gust dulce-amărui. Greutatea specifică în raport cu apă este de 1,3-1,45.

Greutatea melasei se exprimă în grade zaharometrice Balling (°Bllg) sau Brix (Bx). Un grad zaharometric reprezintă 1 g de substanţă uscată dizolvată în 100 g soluţie. Melasa are concentraţia cuprinsă între 75-80°Bx (în 100 părţi melasă se găsesc 75-80 părţi substanţă uscată şi 20-25 părţi apă).