Managementul activitățile comerciale a producției agroalimentare

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII COMERCIALE A PRODUCŢIEI AGROALIMENTARE

Desfăşurarea neîntreruptă a activităţii întreprinderilor este condiţionată, în cea mai mare măsură, de aprovizionarea la timp şi completă a secţiilor, liniilor tehnologice, a locurilor de muncă cu materiile prime, materialele şi de procesele tehnologice ce au loc şi produsele ce urmează a fi fabricate.

Punctul de plecare şi problema principală asupra căreia trebuie să se axeze preocuparea întreprinderii pentru o organizare corespunzătoare a acestei activităţi, trebuie să fie elaborarea unor norme şi normative de consum cu fundamentare ştiinţifică pentru toate materiile prime şi materialele ce se consumă în întreprindere şi pentru toate produsele ce se fabrică. Dispunând de aparatul tehnic de specialitate, cunoscând condiţiile de producţie, specificul tehnologiilor de fabricaţie al diferitelor produse şi reţetele de fabricaţie, întreprinderea are toate posibilităţile de a elabora norme de consum ştiinţific fundamentate, care să răspundă concret cerinţelor de economisire a resurselor materiale şi de valorificare superioară a lor.

Tot atât de importantă este problema determinării unor stocuri judicios dimensionate pentru asigurarea continuităţii producţiei cu imobilizări minime de resurse materiale şi financiare. Aceasta se realizează în cadrul întreprinderii printr-o multitudine de corelaţii obiectiv necesare şi care se stabilesc în funcţie de: ritmul producţiei şi al consumului, termenele de livrare şi cele de alimentare a secţiilor de producţie, mărimea loturilor ce se livrează, capacităţile de depozitare, volumul mijloacelor circulante şi viteza lor de rotaţie şi altele.

Cunoscându-se normele de consum şi cele de stocuri, următoarea etapă în domeniul aprovizionării este determinarea necesarului de aprovizionat pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în planul de producţie, planul de întreţinere şi reparaţii, planul de investiţii şi a altor secţiuni ale planului economico-social al întreprinderii.

După stabilirea cantităţilor de materii prime şi materiale cu care trebuie să se aprovizioneze întreprinderea, urmează etapa încheierii contractelor economice de vânzare-cumpărare în baza repartiţiilor şi comenzilor de materiale şi realizarea în fapt a activităţii comerciale.

Organizarea circulaţiei valorilor materiale de la furnizor la beneficiar, recepţia acestora din punct de vedere cantitativ şi calitativ, depozitarea şi păstrarea corespunzătoare şi distribuirea lor către secţiile şi locurile de muncă consumatoare, sunt câteva probleme ce sunt legate de procesul de aprovizionare.

Particularităţile procesului de aprovizionare în întreprinderile de industrie alimentară sunt legate de cel puţin două considerente:

a) faptul că rezultatul activităţii productive se concretizează în alimente şi băuturi;

b) faptul că, în marea lor majoritate, materiile prime utilizate de întreprinderile de industrie alimentară sunt furnizate de agricultură.

a) Primul factor îşi pune pecetea asupra procesului de aprovizionare, în sensul că aceasta trebuie să fie astfel organizat încât să satisfacă necesităţile pe care le ridică în faţa materiilor prime şi materialelor, producţia de alimente şi băuturi să fie corespunzătoare din punct de vedere calitativ, să permită fabricarea unor alimente şi băuturi cu parametri calitativi ridicaţi, capabile să asigure satisfacerea la nivelul cel mai înalt a necesităţilor tot mai pretenţioase şi pe deplin justificate ale consumatorilor interni şi externi. În acelaşi timp, materiile prime trebuie să fie suficient de diverse pentru a asigura diversificarea produselor finite pe măsura necesităţilor şi a realizărilor obţinute în acest domeniu pe plan internaţional. Trebuie arătat însă că diversitatea materiilor prime de bază ce servesc la fabricarea alimentelor este limitată iar numărul de înlocuitori ai acestora în prezent este foarte redus.

Aceasta înseamnă că diversitatea producţiei de alimente nu depinde atât de felul materiilor prime utilizate la fabricarea lor cât modul în care acestea sunt combinate în procesul tehnologic.