Cuprins
- PARTEA I.
- Gramatica în gimnaziu. Teorie și aplicații . . 5
- I.1. Vocabularul . 5
- Noțiuni generale . . ...5
- Formarea cuvintelor . .. 6
- Mijloace de îmbogățire a vocabularului . .. .6
- Mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului .7
- Derivarea . 7
- Familia lexicală ..9
- Compunerea . .10
- Conversiunea . 10
- Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului . ..11
- Împrumuturile .. ..11
- Neologismele .. ..11
- Categorii semantice . .12
- Sinonimia .. .12
- Omonimia .. 14
- Antonimia .. 16
- Paronimia .. .18
- Pleonasmul ... .19
- Vocabularul - Aplicații ... 20
- I.2. Fonetica .. ..25
- Sunetele limbii române .. ..25
- Corespondența dintre sunete și litere .. . 26
- Grupurile de sunete .. . ...29
- Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe ... 30
- Accentul .. . 31
- Cacofonia. Evitarea cacofoniei .. . .31
- Fonetica - Aplicații ... ..32
- I.3. Morfologia .. . 35
- I.3.1. Substantivul . .. .35
- Clasificarea substantivelor . ... 35
- Genurile substantivelor . ... .36
- Numărul substantivelor .. ..36
- Declinarea substantivelor .. ...37
- Cazurile și funcțiile sintactice ale substantivelor .. ...37
- Locuțiunile substantivale . . 39
- Substantivul - Aplicații . ... . 40
- I.3.2. Articolul . . 43
- Articolul hotărât și nehotărât . . . .43
- Articolul posesiv-genitival . . .44
- Articolul demonstrativ . 44
- Articolul - Aplicații ... 45
- I.3.3. Pronumele . .. 47
- Pronumele personal . 47
- Pronumele de politețe . ...48
- Pronumele reflexiv 49
- Pronumele și adjectivul pronominal posesiv 50
- Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ ...51
- Pronumele și adjectivul pronominal interogativ . ..52
- Pronumele și adjectivul pronominal relativ . .53
- Pronumele și adjectivul pronominal de întărire 53
- Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât . 54
- Pronumele și adjectivul pronominal negativ 55
- Pronumele - Aplicații ..56
- I.3.4. Adjectivul . 58
- Funcții sintactice ..58
- Gradele de comparație . 58
- Clasificarea adjectivului . .59
- Posibilități combinatorii ale adjectivului . 59
- Adjectivul - Aplicații . 60
- I.3.5. Numeralul 61
- Clasificarea numeralelor .61
- Funcțiile sintactice ale numeralelor 62
- Numeralul - Aplicații .63
- I.3.6. Verbul ..65
- Clasificarea verbelor . ..65
- Conjugările verbelor . ..68
- Diatezele verbale 68
- Timpurile verbale ...70
- Modurile verbale 71
- Locuțiunile verbale . 75
- Funcțiile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale . .75
- Verbul - Aplicații . .76
- I.3.7. Adverbul . 78
- Clasificarea adverbelor ..78
- Gradele de comparație ale adverbelor . ..78
- Funcțiile sintactice ale adverbelor .79
- Locuțiunile adverbiale ...79
- Adverbul - Aplicații . 80
- I.3.8. Prepoziția . ..82
- Clasificarea prepozițiilor . ..82
- Locuțiunile prepoziționale . 83
- Prepoziția - Aplicații . 84
- I.3.9. Conjuncția . .85
- Clasificarea conjuncțiilor ...85
- Locuțiunile conjuncționale . 86
- Conjuncția - Aplicații . ..86
- I.3.10. Interjecția . 88
- Clasificarea interjecțiilor .. .88
- Funcțiile sintactice ale interjecțiilor .. 88
- Interjecția - Aplicații . .89
- PARTEA A II-A.
- Formarea și dezvoltarea competențelor de lectură . ..91
- TESTUL 1 . .91
- TESTUL 2 . .95
- TESTUL 3 ..98
- TESTUL 4 ..103
- TESTUL 5 ..106
- TESTUL 6 ..111
- BIBLIOGRAFIE ..116
Extras din curs
PARTEA I
I. Gramatica în gimnaziu
Teorie și aplicații
Gramatica unei limbi este ansamblul de reguli de folosire a acelei limbi. Fiecare limbă are un set specific de reguli și, prin urmare, o structură gramaticală distinctă. Fără cunoașterea gramaticii, a regulilor de funcționare a limbii, limba nu poate fi folosită cum trebuie, nu poate servi ca mijloc de comunicare. Ca atare, studiul limbii este unul dintre obiectele de bază ale ciclului gimnazial. Gramatica generalizează și tipizează fenomenele limbii. Unor asemenea însușiri, caracteristice fenomenelor gramaticale obiective, le corespund anumite procese psihice, precum gândirea și învățarea. În cazul de față, elementele principale ale procesului gândirii sunt abstractizarea și generalizarea, corelate cu altele.
Trăsătura esențială a gramaticii este caracterul ei abstract, care constă în faptul că ea operează cu noțiuni abstracte, că are elemente comune care stau la baza modificării cuvintelor și a îmbinării lor în propoziții și construiește din ele reguli gramaticale, norme gramaticale. În cadrul studierii gramaticii, operarea cu unități abstracte, stabilirea de legi, de reguli, care se realizează în învățământul modern atât pe cale inductivă cât și deductivă, contribuie la dezvoltarea gândirii logice, a gândirii abstracte a elevilor, contribuie, alături de matematică și alte obiecte de învățământ, în mod deosebit la trecerea gândirii elevilor din stadiul ei concret spre o gândire abstractă.
În procesul însușirii cunoștințelor, a noțiunilor și a regulilor gramaticale, elevii analizează, diferențiază, compară, clasifică, generalizează, adică realizează diferite operații de gândire. De asemenea, prin lecțiile de gramatică, copiii se deprind cu consecvența și coerența vorbirii (înlănțuirea logică a ideilor exprimate în propoziții și în fraze).
Învățarea gramaticii, în stransă legătuă cu practica exprimării, îi ajuta pe elevi să cunoască structura limbii noastre, precum și lexicul ei bogat. Prin exercițiile gramaticale elevii aplică în practică cunoștințe teoretice de limbă, care devin durabile și operaționale.
Formarea și dezvoltarea gândirii gramaticale determină îmbogățirea și perfecționarea continuă a mijloacelor de exprimare, potrivit legăturii dialectice dintre gândire și vorbire. Scopul final al studierii gramaticii este așadar, de a dezvolta exprimarea corectă orală și scrisă a elevilor.
I.1. Vocabularul
Noțiuni generale
Vocabularul (lexicul) unei limbi este alcătuit din totalitatea cuvintelor din limba respectivă.
Vocabularul este format din:
- fondul principal de cuvinte sau vocabularul fundamental
- masa vocabularului
În limba română, din cele aproximativ 120 000 de cuvinte, în jur de 1500 de cuvinte fac parte din vocabularul fundamental. Între masa vocabularului și fondul principal de cuvinte nu sunt granițe fixe.
Fondul lexical principal înseamnă nucleul funcțional stabil al limbii și este alcătuit din cuvintele cunoscute și folosite frecvent (zilnic) de către toți vorbitorii limbii române, indiferent de nivelu educației, profesie, vârstă, sex, regiune etc. Cuvintele care formează acest fond denumesc noțiuni fundamentale sau ajută la exprimarea unor relații sintactice, fără de care comunicarea nu ar fi posibilă. Astfel, vocabularul fundamental cuprinde cele mai folosite cuvinte:
- cuvinte frecvente, cunoscute de toți vorbitorii;
- cuvinte ce denumesc obiecte și activități importante (noțiuni legate de casă și familie, timp și spațiu, alimente, părțile corpului, plante, animale etc.) aparținând diferitelor părți de vorbire (substantive, toate articolele, adjective, toate pronumele, toate numeralele, verbe, adverbe, majoritatea prepozițiilor și a conjuncțiilor, câteva interjecții);
- cuvinte ce au de obicei multe derivate și compuse.
Masa vocabularului cuprinde cuvinte mai puțin folosite (termeni tehnici, regionalisme, arhaisme, jargon, argou).
- Termenii științifici și tehnici sunt cuvinte folosite de anumite categorii sociale, pentru a numi cu exactitate concepte dintr-un anumit domeniu de activitate (video, computer).
- Regionalismele sunt cuvinte care circulă doar în anumite regiuni ale țării (hudiță = uliță, ogradă = curte).
- Arhaismele sunt cuvinte vechi ieșite din uzul general (calfă = lucrător calificat, jupân = stăpân, domn).
- Jargonul cuprinde cuvinte folosite de anumite categorii sociale, ce reflectă influențe culturale străine (mersi = mulțumesc, musiu = domn).
- Argoul cuprinde cuvinte folosite de anumite categorii sociale cu intenția de a constitui un cod secret, neînțeles de ceilalți vorbitori (sticlete = polițist, șase! = atenție!).
Cuvântul reprezintă unitatea de bază a vocabularului.
Cuvântul este format dintr-un sunet sau o îmbinare de sunete, care se redă în scris printr-o literă sau un grup de litere (forma cuvântului), la care se asociază un anumit înțeles (sensul cuvântului).
Contextul este o îmbinare de cuvinte prin care se obține un sens general.
Formarea cuvintelor
Cuvântul de la care se formează alte cuvinte se numește cuvânt de bază.
Exemplu: lung - cuvânt de bază pentru: a lungi, lungime, lungan, lunguleț, alungit.
Elementul comun mai multor cuvinte înrudite ca sens poartă denumirea de rădăcină.
Exemplu: învăț este rădăcina cuvintelor: a învăța, învățător, învățăcel, neînvățat.
Mijloace de îmbogățire a vocabularului
Vocabularul limbii române, la fel ca vocabularul oricărei limbii, se îmbogățește cu noi unități lexicale și se perfecționează continuu. Îmbogățirea vocabularului se face prin mijloace interne și mijloace externe.
Bibliografie
I.Dicționare și cărți de referință în domeniu
- **Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Academiei Române, Institultul de Lingvistică “Iorgu Iordan”, București, 2009.
- **Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române.
- **Dicționar de științe ale limbii, Ed. NEMIRA, București, 2001
- **Gramatica limbii române II. Enunțul, Editura Academiei, București, 2005.
- **Gramatica de bază a limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2010.
II. Cărți de specialitate
- Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Editura Humanitas, București, 1997.
- Avram, Mioara, Sala, Marius, Faceți cunoștință cu limba română, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2001.
- Bejan,Dumitru, Gramatica limbii române - compendiu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1995.
- Berceanu, Barbu, B., Sistemul gramatical al limbii române (reconsiderare), Editura Științifică București, 1971.
- Constantinescu, Silviu, Limba română, Editura Lucman, București, 1999.
- Coteanu, Ion, Gramatica de bază a limbii române, Editura Albatros, București, 1982.
- Dimitriu, C., Compediu de Gramatică românescă modernă, clasică, Editura Junimea, Iași, 2004.
- Goga, Mircea, Limba română. Morfologie. Sintaxă. Ghid de analiză morfosintactică, ediția a III-a revăzută și completată, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2000.
- Goran, Vasile, Goian Maria, Emilia, Cîntuic Rita (coordonatori), Limba română. Comunicare. Fișe de lucru, Teste inițiale, formative și finale (clasa a V-a, volumul II, clasa a VI-a, volum II, clasa a VII-a, volum II, clasa a VIII-a, volum II, Editura Nomina, Pitești, 2009).
- Graur, Al., Gramatica azi, Editura Academiei RSR, București, 1973.
- Goga, Mirecea, Gramatica limbii române fără professor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
- Guțu- Romalo, Valeria, Corectitudine și greșeală (Limba română de azi), Editura Științifică, București, 1972.
- Iliescu, Ada, Gramatica aplicată a limbii române, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003.
- Ionescu, Cristina, Cerkez, Matei, Exercițiile de gramatică a limbii române, Editura Coresi, București, 1995.
- Ionescu, Roxana, Stan, Mihaela, Limba română- caiet de exerciții. Clasa a V-a, Editura Diversitas, Brașov, 2011.
- Iorda, Iorgu, Robu, Vladimir, Limba română contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978.
- Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Editura Polirom, Iași, 1997.
- Ivănuș, Dumitru, Șoșa, Elisabeta (coordonatori), Căpățână, Cecilia, Ionilă, Florin, Marinescu, Ileana, Petre, Elena, Limba română. Compediu, vol I, Fonetică. Vocabular. Gramatică, Editura Avrămeanca, Craiova, 1996.
- Manuale școlare, Limba și literatura română, pentru clasele V-VIII.
- Metea, Alexandru, Limba română de la A la Z, Editura Helicon, Timișoara, 1998.
- Mihăescu, Nicolae, Dinamica limbii române literare.Vocabular. Sintaxă. Stil, Editura Albatros, București, 1976.
- Mihăescu, Nicolae, Dezvoltarea limbii române. Aspecte clasice și actuale, Editura Albatros, 1986.
- Mihuț, Lizica, Mihăilescu, Dumitru, Limba română. Repere teoretice. Exerciții, Editura Palimpsest, București, 2008.
- Mihuț, Lizica, Bianca, Miuța, Limba română. Sinteze și exerciții, Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad, 2007.
- Mihuț, Lizica, Gramatica limbii române, Editura Multimedia, Arad, 1996.
- Moceanu, Ovidiu, Gramatica limbii române. Compediu, Editura Aula, Brașov. 1999.
- Moț, Mircea; Chiriță, Cornelia; Pestrea, Suciu, Steluța, Gramatica de la A la Z, Editura Paralela 45, Pitești, 2004.
- Novac, Adela, Limba română contemporană. Note de curs, Bălți, 2007.
- Pană , Dindelegan, Gabriela, Teorie și analiză gramaticală, Ediția a II-a, București, 1994.
- Pană, Dindelegan, Gabriela, Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări, Editura Humanitas Educațional, București, 2003
- Popescu, Diana, Florentina, Ghid practic de limba română, Editura Civitas, București, 2006.
- Popescu, Ștefania, Gramatica practică a limbii române, cu o culegere de exerciții, Editura Didactică și Pedagogică,, București, 1971.
- Toma, Ion, Limba română contemporană, Editura Niculescu, Bucureșri, 1996.
- Tomescu, Domnița, Analiza gramaticală a textului. Metodă și dificultăți, Editura ALL Educațional, București, 2003.
- Tomescu, Domnița, Limba română. Gramatică, Editura ALL Educațional, București, 2001.
- Trandafir, Gheorghe, Probleme controversate de gramatică a limbii române actuale, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Gramatica si comunicarea in gimnaziu.docx