Abordări Manageriale Adaptate la Specificul Domeniului de Activitate

Managementul activităţii de cercetare-dezvoltare

În condiţiile economiei de piaţă, o mare atenţie trebuie acordată

restructurării şi modernizării producţiei.

Activitatea de cercetare-dezvoltare este un factor important care influenţează

dezvoltarea economică a firmei, prin înnoiri tehnologice, creşterea ritmului de

dezvoltare a economiei, etc.

Clasificarea activităţilor de cercetare-dezvoltare se face după mai multe

criterii:

1. După tipul cercetării:

- cercetări fundamentale – nu au un obiectiv specific;

- cercetări aplicative – au aplicare directă în exploatarea comercială a

produselor sau proceselor;

- studii de dezvoltare – transpun în practică a rezultatelor cercetării

fundamentale şi aplicative în produse, servicii, procese.

2. După obiectivele activităţii de cercetare:

- cercetări cu caracter defensiv – efectuate ca răspuns la cererile pieţei şi

pentru a se putea ajunge la recuperarea rămânerilor în urmă faţă de competitori.

- cercetări cu caracter ofensiv – efectuate pentru a conduce competiţia, a

prelua o piaţă deja existentă sau a monopoliza una nouă sau în curs de dezvoltare.

3. După eşalonarea în timp a cercetării:

- cercetări pe termen lung – de perspectivă;

- cercetări pe termen mediu;

- cercetări pe termen scurt.

Prin planificarea activităţii de cercetare se înţelege un proces de stabilire a

unor linii conducătoare şi a unor linii cadru pentru firmă, fiind exprimate prin

obiective, strategii, programe, bugete. Caracteristicile acestui proces sunt:

1. Stabilirea obiectivelor este un proces continuu.

2. Strategiile şi metodele trebuie să fie clar legate de strategiile şi metodele

firmei.

3. Programele şi bugetele de cercetare să fie adaptabile.

Dezvoltarea este un proces istoric obiectiv, complex şi relativ îndelungat de

creare a unei structuri economice moderne, menite să atenueze şi să lichideze

întârzierea istorică, decalajele economice, sociale, spirituale şi să creeze condiţiile

necesare pentru ridicarea standardului de civilizaţie.

Restructurarea este procesul de reorientare, reprofilare, reaşezare generală

sau parţială a structurilor economice existente pe criterii de eficienţă şi

rentabilitate. În industrie, strategiile de restructurare se bazează în principal pe:

- modernizarea instalaţiilor şi tehnologiilor existente, în special în direcţia

reducerii consumurilor energetice şi materiale, a îmbunătăţirii calităţii

produselor existente;

- închiderea capacităţilor de producţie devenite nerentabile, ca urmare a

unui grad avansat de uzură morală şi fizică;

- concentrarea unor importante fonduri de investiţii în activităţile de

cercetare-dezvoltare, astfel încât rezultatele obţinute să permită atât

reînnoirea şi valorificarea la un nivel ridicat a produselor, cât şi un

răspuns rapid şi competitiv la cererile formulate de parteneri;

- intervenţia statului în susţinerea acţiunilor de retehnologizare, de

cercetare-dezvoltare ale agenţilor autohtoni.

Restructurarea poate fi abordată după mai multe tipuri de strategii:

- strategii de producţie: de stabilitate, de dezvoltare, de diversificare, de

introducere a unor tipuri noi de produse, de efectuare a unor noi servicii;

- strategii financiare, care vizează creşterea cifrei de afaceri şi a profilului

întreprinderii;

- strategii de marketing, de tipul celor de menţinere a unor poziţii pe piaţă,

de expansiune sau de retragere;

- strategii de cercetare-dezvoltare, care pun accent pe promovarea

progresului tehnic, pe tehnologii de vârf, inovaţii, brevete, etc.

Modernizarea constă în racordarea permanentă a structurilor economice

naţionale la cele mai noi cuceriri ale tehnicii, în promovarea tehnicii şi

tehnologiilor moderne, în reutilarea şi retehnologizarea întreprinderilor în

activitatea managerială. Modernizarea poate fi:

- modernizare tehnică, care presupune proiectarea, construirea şi aplicarea

în producţie a unor echipamente complexe, automate şi cu parametrii

înalţi de funcţionare;

- modernizarea tehnologică, care constă în ansamblul de procese, metode

şi procedee ştiinţifice, pe baza cărora au loc extracţia şi prelucrarea

materiei prime şi a materialelor, fabricaţia produselor, etc;

- modernizarea organizatorică, care presupune un ansamblu de măsuri,

metode, forme şi mijloace cu caracter economic şi tehnico-organizatoric

referitor la desfăşurarea producţiei materiale, concentrarea, specializarea

şi combinarea ei;

- modernizarea managerială, care vizează ansamblul activităţii de

organizare şi de conducere, în scopul adoptării deciziilor optime în

proiectarea şi reglarea proceselor economice.