Administrarea Resurselor Tehnologice

Tehnologia joacă un rol central în crearea unor noi produse precum şi în îmbunătăţirea performanţelor celor existente.

Schimbarea tehnologică este un factor important în dobândirea avantajului concurenţial. Ea poate crea industrii total noi sau schimba industriile existente. Dezvoltarea şi utilizarea inovativă (creativă) a tehnologiei poate oferi unei firme o competenţă distinctivă greu de atins de firmele concurente.

Avantajul concurenţial nu este doar consecinţa creării unor noi tehnologii, ci rezultă şi din integrarea tehnologiilor existente. Progresul în tehnologie dă naştere noilor produse şi servicii şi remodelează procesele. Astfel, tehnologia îmbracă multe forme, începând cu ideile, cunoştinţele şi experienţa, iar apoi utilizarea lor pentru a crea căi noi şi performante de realizare a bunurilor şi serviciilor.

6.1. Semnificaţia şi rolul tehnologiei

Tehnologia poate fi definită drept know-how-ul, mijloacele fizice de producţie şi procedurile folosite în producerea serviciilor şi produselor.

o Know-how-ul reprezintă cunoştiinţele şi discernământul de a şti cum, când şi de ce să foloseşti un anumit echipament şi procedurile aferente. Măiestria şi experienţa sunt transpuse în cunoştinţe şi adesea nu pot fi editate într-un manual.

o Mijloacele fizice de producţie sunt reprezentate de echipamente şi unelte.

o Procedurile sunt regulile şi tehnicile de operare a echipamentului şi de desfăşurare a muncii.

Toate cele trei componente sunt utilizate concomitent. De exemplu, în tehnologia transportului aerian, cunoaşterea (know-how-ul) se regăseşte în programare, rutina şi deciziile privind tarifele; aeronava (mijlocul fizic de producţie) reprezintă echipamentul compus din mai multe părţi şi ansambluri. Procedurile sunt reprezentate de regulile şi manualele despre întreţinere şi instrucţiunile de operare a avionului în diferite situaţii şi condiţii.

Tehnologiile sunt înglobate în reţele de protecţie numite reţele suport.

O reţea suport cuprinde relaţiile organizaţionale, informaţionale şi fizice care generează o tehnologie completă şi, în acelaşi timp, îi permite să funcţioneze la parametrii proiectaţi. Aşadar, reţeaua suport pentru tehnologia transportului aerian, din exemplul nostru, include: infrastructura aeroporturilor, facilităţile de distribuire a bagajelor, agenţiile de voiaj, operaţiunile de control al traficului aerian şi sistemul de comunicare între acestea.

6.1.1 Principalele domenii ale tehnologiei

În interiorul unei organizaţii, tehnologiile reflectă derularea muncii oamenilor şi modul de realizare a muncii. Cel mai răspândit domeniu al tehnologiei este tehnologia produsului, care este dezvoltată de inginerii firmei şi grupurile de cercetare când creează noi produse şi servicii. Un alt domeniu este tehnologia proceselor, pe care angajaţii unei firme o folosesc pentru a-şi desfăşura activitatea. În fine, un alt domeniu care devine pe zi ce trece tot mai important este tehnologia informaţiei, pe care angajaţii firmei o folosesc pentru a dobândi, a procesa şi transmite informaţii.

Managerii sunt deopotrivă interesaţi de toate cele trei domenii ale tehnologiei deoarece:

• tehnologia produsului este importantă dat fiind faptul că sistemul de producţie trebuie proiectat pentru realizarea produselor şi serviciilor cerute de dezvoltarea tehnologică;

• tehnologia procesului este importantă pentru că poate îmbunătăţi metodele curente folosite în sistemul de productie;

• tehnologia informaţiei este importantă deoarece contribuie în mod esenţial la îmbunătăţirea modului de folosire a informaţiei în operarea sistemului de producţie.

Tehnologia produsului. Dezvoltată în interiorul organizaţiei, tehnologia produsului transpune idei noi în produse şi servicii noi pentru a satisface cererile clienţilor firmei. Tehnologia produsului este dezvoltată la început de ingineri şi cercetători. Ei creează şi promovează cunoştinţe noi şi căi de realizare a lucrurilor, extind capacităţile convenţionale, transpunându-le în produse specifice şi servicii cu calităţi apreciate de clienţi. Dezvoltarea noilor tehnologii de produs necesită o strânsă colaborare între departamentul de marketing, pentru a afla exact ceea ce clienţii doresc, şi departamentul operaţiuni pentru determinarea modului cum pot fi noile produse şi servicii eficiente.

Tehnologia proceselor. Metodele prin care o organizaţie realizează anumite lucruri se bazează pe aplicarea tehnologiei proceselor. Unele dintre numeroasele tehnologii de proces folosite de o organizaţie sunt unice, specifice, pentru o zonă funcţională; altele sunt universale.

Dezvoltarea tehnologiei de proces în cadrul fiecărei zone poate fi dramatică. Consideraţi procesele de vânzare în sectorul comercial care folosesc maşini automatizate pentru distribuirea produselor. Noile automate de comerţ sunt dotate cu microprocesoare şi plăci cu circuite integrate, comparativ cu cele din altă generaţie care utilizau roţi dinţate şi lanţuri. Ele ţin evidenţa numărul de produse aflate în automat, verifică dispozitivul de introducere a monedelor şi asigură buna funcţionare a întregului mecanism. Aceste avantaje simplifică comandarea produselor precum şi procesele de control. Beneficiind de mai multe versiuni sofisticate, automatizarea proceselor de vânzare poate chiar să permită companiilor localizate la o anumită distanţă să schimbe preţul produselor, să reseteze termostatele şi să verifice cărţile de credit. De asemenea, sunt utilizate computere portabile de către persoanele responsabile cu întreţinerea automatelor, pentru „citirea“ stării acestora în doar câteva secunde. Odată cu procesarea datelor, computerele pregătesc liste de reaprovizionare pe ruta de distribuţie din care fac parte. Acum aprovizionarea automatelor poate fi realizată mai rapid şi cu mai multă acurateţe, unii clienţi au raportat reduceri ale stocului de 20 % cu absolut nici o pierdere, ceea ce reprezintă, pe lângă optimizarea timpului necesar aprovizionării cu produse, o optimizare semnificativă.

Tehnologia informaţiei. Managerii folosesc tehnologia informaţiei pentru acumularea, procesarea şi transmiterea informaţiei în aşa fel încât deciziile adoptate să fie cât mai eficiente. Tehnologia informaţiei pătrunde în fiecare arie funcţionala a locului de munca. Nici unde nu este mai revoluţionară ca în birouri. Tehnologiile de birou includ tipuri variate de sisteme de telecomunicaţie, de procesare a cuvintelor, a paginilor electronice de lucru, a graficelor, e-mail-uri, baze de date online, internet, intranet ş.a.m.d. (a se revedea cursul 8).

6.1.2. Managementul tehnologiei

Managementul tehnologiei presupune activităţi de R&D (cercetare-dezvoltare), inginerie şi management, în scopul planificării, dezvoltării şi implementării unor noi tehnologii care să ajute organizaţia să-şi realizeze strategiile globale şi operaţionale. În consecinţă, managementul tehnologiei are drept finalitate identificarea unor oportunităţi tehnologice care să fie dezvoltate în cadrul departamentului R&D, având la dispoziţie atât surse interne, cât şi externe pentru alegerea tehnologiilor ce urmează a fi implementate, iar apoi urmărirea implementării cu succes a acestora în cadrul produselor, proceselor şi serviciilor.

Numărul mare de tehnologii poate fi derutant, dar cu toate acestea managerii trebuie să fie conştienţi de tehnologiile utilizate în propria organizaţie. Acest pardox ridică următoarea întrebare: ce trebuie să ştie un manager despre tehnologie? Un punct de vedere susţine că este suficient ca managerii să înţeleagă ce poate să facă o anumită tehnologie, incluzând aspecte legate de cost şi performanţe. Un alt punct de vedere susţine că un manager eficient ar trebui să ştie cum funcţionează efectiv respectiva tehnologie şi care sunt procesele care se derulează în cadrul „cutiei negre“ a acesteia. Apreciem că indiferent de organizaţie, un manager este cu atât mai puţin eficient cu cât cunoaşte mai puţine aspecte legate de tehnologiile care constituie avantaje competitive curente sau viitoare pentru organizaţie. Managerii trebuie să investească timp pentru a cunoaşte mai bine tehnologiile şi, totodată, să asigure surse în firmă care să acorde sfaturi tehnice corespunzătoare.