Management Comercial

1.1 Definirea managementului

„Managementul este cea mai nouă dintre ştiinţe şi cea mai veche dintre arte” [J. J. Serven Screiber].

Managementul poate fi considerat ca fiind cea mai veche artă întrucât reclama din partea conducătorilor talentul de a fixa obiective, a organiza şi a coordona eforturile individuale în vederea realizării obiectivelor.

Prin management ca ştiinţă se înţelege:

„Studierea procesului de management în vederea sistematizării şi generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode şi tehnici care să contribuie la creşterea eficienţei activităţilor desfăşurate pentru realizarea unor obiective”.

[T. Zorţelan, E. Burduş, G. Căprărescu, Managementul organizaţiei,

Editura Economică, Bucureşti, 1999].

„Studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul organizaţiilor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care

le guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea şi creşterea

competitivităţii”. [O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundamentele

Managementului organizaţiei, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002].

O altă noţiune vehiculată în domeniu este aceea de management ştiinţific. În legătură cu aceasta considerăm că trebuie făcută distincţie între ştiinţa managementului şi managementul ştiinţific.

Managementul ştiinţific constă în:

„aplicarea legităţilor, conceptelor, metodelor şi tehnicilor puse la dispoziţie de ştiinţa managementului în practica socială".

Acest proces de aplicare a elementelor teoretico-metodologice constă practic în munca de zi cu zi a managerilor în cadrul organizaţiilor. Evident că nu tot ceea ce fac managerii reprezintă management ştiinţific, ci numai acea parte a muncii lor care se bazează pe elementele ştiinţei managementului, cealaltă parte aparţine conducerii empirice pe bază de experienţă, fler etc.

Funcţiile managementului

Funcţiile conducerii (previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare) sunt exercitate de orice manager care realizează un management ştiinţific în vederea stabilirii obiectivelor şi a realizării lor.

Funcţia de previziune cuprinde ansamblul acţiunilor prin care se stabilesc obiectivele organizaţiei pe termen scurt, mediu şi lung, se formulează modalităţile de realizare a acestora şi se fundamentează necesarul de resurse.

Funcţia de previziune la nivelul organizaţiei se concretizează în: strategii, politici, planuri şi programe. Aceste rezultate ale previziunii se referă la aceleaşi elemente – obiective, modalităţi de acţiune pentru realizarea lor şi resurse necesare – dar au un orizont temporal, grad de detaliere şi rigurozitate în fundamentare diferite.

Functia de organizare cuprinde ansamblul acţiunilor prin care se constituie sistemul conducător, sistemul condus şi sistemul legăturilor dintre acestea [51].

Organizarea managementului cuprinde în principal acţiuni prin care

se constituie structura organizatorică a conducerii organizaţiei şi sistemul informaţional al acesteia.

Funcţia de coordonare cuprinde ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile managerului cu acţiunile subordonaţilor.

Coordonarea se prezintă în două forme principale:

- bilaterală, care se derulează între un manager şi un subordonat al acestuia;

- multilaterală, care se manifestă prin legături dintre un manager

şi mai mulţi subordonaţi ai acestuia.

Fundamentele teoretice ale managementului organizaţiei

Coordonarea are la bază comunicarea, ca modalitate concretă prin

care se realizează acţiunile acestei funcţii a managementului.

Funcţia de antrenare reprezintă ansamblul acţiunilor prin care un manager influenţează activităţile colaboratorilor săi în vederea atingerii obiectivelor stabilite, prin satisfacerea nevoilor care îi motivează.