Management Comercial

Delimitari conceptuale privind comerţul

În decursul timpului, activitatea de comerţ a cunoscut modificări substanţiale transformându-se, în ultimele decenii, dintr-o simplă intermediere într-o activitate creatoare de utilităţi, devenind foarte importantă atât pentru producători cât şi pentru utilizatori.

Noţiunea de utilitate, prin caracterul său complex – folos, serviciu, util sau utilizabil face parte din însăşi conţinutul activităţii de comerţ, definindu-i locul şi rolul în cadrul unei economii, comerţul reprezentând o fază intermediară esenţială între funcţia de producţie şi funcţia de consum.

În orice societate modernă, producătorii şi utilizatorii sunt separaţi între ei. Printre principalele elemente comensurabile, care separă cele două categorii de parteneri, figurează amplasarea în spaţiu şi distanţă, necunoaşterea reciprocă a mijloacelor financiare şi productive de care dispun, disproporţiile dintre cantităţile de produse pentru una şi aceeaşi nevoie etc. Într-un asemenea context comerţul apare ca o funcţie şi are în vedere punerea bunurilor şi serviciilor la dispoziţia utilizatorilor în condiţii de loc, de timp şi de mărire, precum şi alte asemenea aspecte care revin acestora.

Comerţul are o importanţă strategică pentru dezvoltarea echilibrată şi viabilă a sistemelor economice şi sociale din orice ţară; este un sector de activitate precisă, cu un grad ridicat de complexitate, structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora roluri importante revin:

- distribuţiei cu amănuntul,

- depozitării mărfurilor,

- aprovizionării cu ridicata,

- precum şi activităţilor de import – export.

În vederea înţelegerii implicaţiilor abordărilor conceptuale a noţiunii de comerţ şi comercializare asupra structurilor şi activităţilor manageriale, s-a pornit de la ideea potrivit căreia comerţul trebuie avut în vedere într-un dublu sens: funcţional şi instituţional.

- În sens funcţional comerţul reprezintă activitatea prin care anumiţi participanţi la realizarea actelor de piaţă procură bunuri pe care, de regulă nu le prelucrează ei înşişi – aşa zisele „mărfuri comerciale” –, de la alţi participanţi în sistemul relaţiilor de piaţă pentru a le livra unor terţi (schimbul de bunuri materiale).

- În sens instituţional, comerţul are în vedere sistemul instituţiilor, societăţilor, asociaţiilor şi persoanelor fizice a căror activitate economică se bazează exclusiv sau cu precădere pe comerţ în sensul său funcţional.

În cadrul economiei contemporane – caracterizată prin tendinţa de globalizare şi modernizare – comerţul, prin sarcinile asumate şi, în deosebi prin depăşirea statutului său de simplu intermediar, joacă un rol extrem de important atât în relaţiile cu producătorii cât şi în raport cu utilizatorii. Importanţei activităţii desfăşurate de către comerţ faţă de cele două categorii de parteneri cu care conlucrează sau se confruntă este legată de funcţiile sale specifice şi de impactul acestora.

- Principala funcţie a comerţului, cea care dă însăşi profilul activităţii, o constituie cumpărarea mărfurilor de la producătorii sau colectarii – în cazul producţiei agricole foarte dispersată – şi transferarea acestora în depozite în vederea pregătirii lor pentru vânzarea către utilizatorii finali sau intermediari. Prin vânzarea mărfurilor către consumatori, comerţul realizează sub formă bănească, valoarea materializată în mărfuri, valorificând efectiv eforturile investiţionale făcute pentru producerea şi transferul mărfurilor din sfera circulaţiei în sfera consumaţiei, unde sub forma unor bunuri de întrebuinţare sau servicii vor satisface anumite nevoi de consum.

- O a doua funcţie materializează activităţi derivate din prima, dar foarte importante pentru actul comercial. Este vorba de stocarea mărfurilor, care ia forma unor preocupări permanente de a asigura echilibrul dintre oferta şi cererea de mărfuri în cadrul pieţei. Funcţia respectivă se datorează locului de intermediar pe care comerţul îl ocupă între producţie şi consum. Necesitatea echilibrării producţiei cu consumul izvorăşte din manifestarea unor tendinţe diferite, specifice evoluţiei acestora şi în deosebi, din existenţa posibilităţilor practice cotidiene, de rupere a echilibrului dintre ele. Realizarea de către comerţ a funcţiei de stocaj şi prin aceasta a echilibrului faţă de consum, presupune, în primul rând studierea nevoilor de consum, stabilirea direcţiilor în care vor evolua respectivele nevoi. Pe această bază, comerţul trebuie să predicţioneze continuu spre a exercita o influenţă corespunzătoare asupra producţie pentru a o determina să se adapteze la nevoile pieţei. Pe de altă parte comerţul constă, prin politica sa de stocaj şi de echilibrare a ofertei cu cererea să influenţeze consumul, pentru a-l alinia la nucleul posibilităţilor mai largi care decurg din continua dezvoltare şi perfecţionare a producţiei. Aceeaşi funcţie a stocajului de mărfuri are în vedere şi manifestarea diferită a producţiei şi consumului care se referă în unele situaţii la repartizarea în timp; este vorba de sezonalitatea producţiei şi a consumului. Asigurarea unui echilibru între producţie şi consum, în astfel de cazuri impune comerţului sarcina constituirii şi păstrării unor partizi mari de mărfuri, sub formă de stocuri, prin intermediul cărora comerţul îşi poate asuma responsabilitatea acoperirii nu numai a distanţei, dar şi a timpului care separă producţia de consum.

- O a treia funcţie importantă a comerţului constă în fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe care le livrează producţia, asortarea loturilor respective, formarea sortimentelor comerciale şi asigurarea micilor partizi care urmează a fi puse la dispoziţia consumatorilor. Se are în vedere, în această situaţie, o pregătire a mărfurilor pentru vânzare, fiind vorba despre o funcţie deosebit de importantă, atât pentru producţie, cât şi pentru consum. Aceasta deoarece, odată mărfurile aduse în locul unde urmează a fi realizate, ele trebuie pregătite pentru a putea intra în procesul de vânzare. Fenomenul ţine atât de natura produselor, cât şi de structura cererii. O serie de mărfuri nu pot intra în consumul populaţiei decât în urma unor operaţii prealabile de pregătire, iar pe de altă parte însăşi satisfacerea cererii consumatorilor ridică exigenţe speciale în legătură cu produsele oferite. Realizarea unei asemenea funcţii presupune organizarea în cadrul reţelei comerciale a unor operaţiuni specifice cum ar fi: porţionarea, dozarea şi preambalarea mărfurilor, prelucrarea, sortarea după criterii comerciale, controlul continuu al calităţii şi asigurarea condiţiilor optime de păstrare până în momentul desfacerii, precum şi alte asemenea activităţi ce ţin de pregătirea mărfurilor pentru vânzare.

- O altă funcţie a comerţului constă în transferul mărfurilor către toate zonele şi punctele de consum – indiferent de depărtarea şi gradul de izolare – pentru a fi vândute consumatorilor. Funcţia respectivă are în vedere o judicioasă organizare a mişcării mărfurilor. Fenomenul apare deoarece realizarea finală a mărfurilor are loc, de regulă, în punctele de consum, ceea ce presupune o bună orientare a mărfurilor, manipularea lor atentă, transportul din

locul de producţie în cel de consum. De această dată, prin funcţia respectivă, comerţul trebuie să acopere spaţiul care separă punctele de producţie de cele de consum. Realizarea funcţiei respective presupune pe de-o parte, alegerea celor mai eficienţi furnizori, a celor mai scurte şi mai directe rute de transfer şi transport ale mărfurilor.

- O funcţie strict specifică comerţului, generată de realizarea celor enunţate anterior, o constituie crearea condiţiilor de realizare efectivă a actului de vânzare cumpărare. Se are în vedere aici faptul că realizarea activităţii comerciale presupune existenţa unei baze tehnico-materiale şi a unui personal, care împreună să dea posibilitatea cumpărătorului de a-şi alege şi a-şi adjudeca produsele de care are nevoie. Pentru realizarea acestei funcţii, comerţul trebuie să dispună de o reţea de unităţi (magazine, puncte mobile de vânzare, automate, depozite pentru comerţul electronic etc.), prin intermediul cărora să fie puse la dispoziţia publicului mărfurile necesare şi să se organizeze procesul de vânzare. De asemenea este necesar să aibă la dispoziţie un personal specializat, care să asigure derularea procesului respectiv.