Administrarea Schimbării Organizaționale

Tema 11: Administrarea schimbarii organizationale

Schimbarea este un imperativ al lumii sociale si economice iar în prezent aproape fiecare întreprindere resimte aceste presiuni. Managementul trebuie sa asigure armonizarea functionarii organizatiei cu modificarile mediului, adica sa opereze alaturi de schimbare si nu împotriva ei. Ceea ce ne intereseaza este cum poate face fata managementul acestor provocari. Instrumentele si metodele uzuale nu sunt suficiente pentru schimbarile mai ample din organizatie; nici chiar cele ale managementul de proiect nu sunt adecvate întotdeauna. Totusi, managerii si alti agenti ai schimbarii nu sunt lipsiti de mijloce de lucru; asa cum vom arata exista suficiente modele ce descriu etapele de urmat pentru realizarea unui proces de schimbare.

Astazi, turbulenta mediului extern si intern al organizatiei confera un context specific administrarii afacerilor, caracterizat printre altele prin:

- accentuarea incertitudinii si riscului: Datorita numarului mare de actori, este greu de prevazut care vor fi consecintele unor masuri initiate de conducerile întreprinderilor. De aceea deciziile incumba un risc mai accentuat si sunt dificil de luat.

- efort sporit de analiza: Mediul turbulent este greu de înteles fara o analiza atenta si calificata. În special managerii care au un mod de gândire liniar si prefera sa vada totul în alb si negru, vor avea dificultati sa înteleaga nuantele. De aceea este necesar sa îsi sporeasca abilitatea de a opera în situatii complexe si incerte.

- efort sporit de negociere: Complexitatea si diversitatea pun problema gasirii metodelor celor mai adecvate de solutionare a divergentelor si conflictelor de interese din societatea moderna. Una dintre acestea este negocierea, despre care un sociolog, Zaman, spune ca reprezinta “modus operandi” al lumii contemporane, ca urmare a nevoii de reformulare permanenta a relatiilor dintre indivizi, grupuri, organizatii, dintre individ si stat etc. Negocierea este necesara atât pentru reglarea relatiilor organizatiei cu partenerii externi dar si pentru solutionarea problemelor, adoptarea unor decizii, introducerea programelor de schimbare si convenirea unor termeni adecvati de cooperare între partile din interiorul organizatiei.

1. Conceptul si formele schimbarii în organizatie

Schimbarea organizationala reprezinta un proces de modificare, transformare sau prefacere, în forma si în continut, a unor componente sau parti ale organizatiei, ori a organizatiei în ansamblul ei. Are loc de fapt o schimbare de stare a obiectului supus schimbarii, o trecere dintr-o stare existenta (A), printr-un proces de tranzitie (C), într-o stare viitoare (B), transformata, modificata.

Apar trei elemente distincte ale schimbarii organizationale:

1.1 Schimbarea planificata si neplanificata. Agentul schimbarii

Putem distinge mai multe categorii de schimbari ale organizatiei. Astfel, în functie de intentionalitate, schimbarea poate fi neplanificata sau planificata. Unele dintre schimbarile din cadrul organizatiei sunt neplanificate; ele se produc în mod natural sau sunt initiate ca urmare a unor evenimente neasteptate, pentru a raspunde unei situatii de criza.

Schimbarile neplanificate pot fi:

- Schimbarea naturala

Orice organizatie evolueaza, ceea ce conduce la aparitia a numeroase schimbari naturale. De la înfiintarea unei firme, în timp, au loc modificari mai mult sau mai putin spectaculoase: utilajele se uzeaza (si trebuie reparate, modernizate sau înlocuite), oamenii învata sa opereze si sa conduca mai bine procesele si devin mai productivi, se formeaza o anumita cultura a organizatiei. De asemenea, pot apare schimbari spontane si ca urmare a unor circumstante particulare, frecvente în viata întreprinderii, de pilda un unor conflicte interpersonale. Asemenea evenimente, cum sunt conflictele, desi provoaca o stare inconfortabila pentru partile implicate are consecinte pozitive. Acesta pune în lumina acumularea unor probleme nerezolvate iar printr-un tratament adecvat rezulta în noi proceduri sau comportamente mai eficace. Prin urmare apar aspecte negative (uzura utilajelor) sau pozitive (sporirea competentei) care nu depind de vointa conducerii întreprinderii, nu sunt planificate. Totusi planificatorii tin, cel mai adesea, seama de ele, de pilda de cresterea uzuri sau de îmbunatatirea competentei profesionale.