Controlul și Finanțarea Riscului

Controlul si Finantarea Riscului

silabus pentru Masterat Învãtãmânt la Distantã

I. Informatii generale

Societatea actualã se confruntã cu o serie de riscuri, iar în momentul aparitiei

acestora se înregistreazã daune. Cea mai cunoscutã tehnicã de eliminare a

riscurilor cu care se conrfuntã societãtile comerciale o reprezintã asigurãrile

comerciale, prin care riscurile sunt transferate cãtre asigurãtori. Înainte de a lua

aceastã decizie managerul riscului trebuie sã parcurgã procedeul de

managementul riscului prin care sã identifice cea mai bunã solutie sau set de

solutii de eliminare/transfer/retinere a riscurilor în functie de specificul

activitãtii fiecãrei firme si de istoricul daunelor înregistrate de acetea.

Deoarece activitatea economicã a oricãrei firme implicã o serie de riscuri,

acestea trebuie identificate si separate. Anumite categorii de riscuri pot rãmâne

neidentificate ceea ce reprezintã un aspect begativ pentru firme. Expunerea la

daune depinde în mod direct de o serie de factori conjuncturali, politici,

economici, de locatie dar si dee tipicul afacerii pe care firmele le desfãsoarã.

Se vor clarifica riscurile pure, expunerea la daune a firmei, hazardul care

influenteazã aceste expuneri.

În conditiile în care fiecare societate comercialã si implicit activitatea pe care o

desfãsoarã este supusã incertitudinii si riscului, importanta procesului de

managementul riscului este recunoscutã de cãtre toate nivelurile de conducere.

Etapa initialã de determinare a expunerii la daune este esentialã si trebuie

elaboratã atent, deoarece în momentul omiterii unor riscuri întregul procedeu

este compromis. Dupã identificare riscurile sunt fie retinute fie transferate prin

tehnici de control si finantare. O parte din riscuri pot fi diminuate dau chiar

eliminate. În momentul în care se decide adoptarea unui program de

managementul riscului, acesta trebuie urmãrit si monitorizat în permanentã

pentru a se opera modificãri în momentul când situatia o cere.

În cadrul procesului de managementul riscului controlul daunelor reprezintã o

etapã deosebit de importantã. Fiecare risc identificat trebuie privit prin prisma

posibilitãtii de aparitie si se va încerca cuantificarea daunei ce o va genera. O

parte din riscuri vor fi prevenite, o altã gamã de riscuri vor fi dispersate, iar

dacã situatia permite vor fi chiar eliminate.

Accentul de control a riscurilor se va realiza si de cãtre asigurãtor prin

intermediul indicatorului rata daunei.

Importanta finantãrii riscurilor este recunoscutã de managerii riscului.

Strategia de finantare depinde de tipul fiecãrei companii în parte, unele dorind

sã retinã riscurile în cadrul firmei, iar în momentul aparitiei unei daune sã

opteze pentru finantarea acesteia: - prefinantare, finantare curentã din resurse

proprii, finantare post eveniment când resursele financiare vor permite acest

lucru. Deasemenea, în cazul riscurilor cu frecventã ridicatã sî la cele cu

severitate mare, companiile opteazã pentru transferul riscului cãtre societatile

de asigurare.

La rândul lor, asigurãtorii folosesc un sistem de indicatori pentru a putea

determina modalitatea/nivelul pânã la care pot finanta riscurile entitãtilor

comerciale.

Specialistii în finante internationale sunt preocupati în permanentã pentru a

oferi solutii inovatoare de transfert al riscurilor. Aceste solutii combinã

produse ale pietei asigurãrilor cu produsele pietei de capital Se va pune

accentul pe produsele de transfer alternativ al riscului: CAT Bonduri, Unitlink-

uri, Segregated Cell, Protected Cell.

Datoritã restrictiilor de pe piata asigurãrilor multe companii se aflã în

imposibilitatea de a asigura întreaga gamã de riscuri la care sunt expuse.

Pentru a veni în sprijinul acestora specialisti din domeniul pietelor de capital si

industria asigurãrilor s-au elaborat o gamã variatã de produse hibride –

cunoscute sub numele de Porduse de Transfer Alternativ a Riscului. Prin

intermediul acestora riscurile grele sunt dispersate în afara pietei asigurãrilor.

Datoritã umeroaselor restrictii impuse marilor corporatii din diferite zone ale

lumii, actionariatul si manageriatul acestora au cãutat modalitãti de evitare a

taxelor. Astfel au fost înfiintate zonele offshore sau paradisurile fiscale. De la

momentul aparitiei acestora au existat în permanentã suspiciuni cu privire la

activitatea pe care o desfãsurau companiile în zonele offshore, existând

diferente reale între confidentialitate si secret. În prezent majoritatea serviciilor

financiare, imobiliare, intermediere pot fi regãsite în cadrul acestor zone

financiare. În situatia în care companiile domiciliate offshore îsi desfãsoarã

activitatea exact în scopul pentru care au fost înfiintate, paradisul fiscal îsi

demonstreazã utilitatea sa financiarã.