Management Bancar

Studiul 1 - Natura si clasificarea riscului bancar

1.1. Definire si clasificare

În partea întâi am definit conceptul general de risc, conform caruia riscul reprezinta

probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte adverse pentru subiect. În cazul

specific al riscului bancar subiectul îl reprezinta institutia bancara. Având în vedere calitatea

acesteia de intermediar în relatia economii – investitii, prezentarea cadrului teoretic general al

riscului bancar presupune raportarea la un întreg ansamblu de elemente care compun aceasta relatie.

Astfel, riscul bancar trebuie privit ca un complex de evenimente cu consecinte adverse pentru

banca, de cele mai multe ori independente, prin faptul ca pot avea cauze comune sau prin faptul ca

producerea unuia poate genera în lant si alte evenimente adverse. O definitie simplificata a notiunii

de risc bancar se refera la valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe

care le suporta sau pe care le-ar putea suporta o institutie bancara.

Odata cu extinderea la nivel national si international a sistemelor traditionale de credit

pietele financiare au devenit mult mai fragile, gradul de incertitudine s-a accentuat, toate acestea

având drept suport multiplicarea riscurilor specifice sistemului financiar-bancar. Experienta a

dovedit ca o mare parte din problemele principale cu care se confrunta societatile bancare au drept

cauza accentuarea riscurilor. Aceasta se explica prin faptul ca evolutia viitoare a valorii activelor ca

si cea a costului pasivelor nu poate fi prevazuta cu acuratete, ea depinzând de factori ca: inflatia,

politica monetara, schimbarile în structura produsului national brut.

Exista un ansamblu de operatii si proceduri specifice generatoare de risc bancar. Pe lânga

acestea bancile trebuie sa faca fata unor riscuri ce nu le sunt specifice. De altfel legat de risc in

banci, trebuie acceptata ideea ca el decurge din fiecare tranzactie luata in parte, ca se asociaza

oricarui proces generat de activitatea bancara, ca majoritatea tranzactiilor bancare dau nastere la o

combinatie de riscuri, motiv pentru care un obiectiv major al managementului in banci il consituie

gestiunea riscului sistemic.9

S-au dezvoltat o multitudine de teorii cu privire la cauzele care stau la baza problemelor cu

care se confrunta bancile. Unele considera ca riscurile depind de variatiile nivelului veniturilor

prevazute si ale nivelului cheltuielilor acoperite din acestea. Sursele principale de venit sunt

constituite din dobânzile aferente plasamentelor efectuate, iar cea mai mare parte a cheltuielilor

sunt destinate onorarii dobânzilor la fondurile atrase. Atât veniturile cât si cheltuielile pot fi

estimate în functie de structura activelor si pasivelor, de operatiunile efectuate si de factorii macroeconomici.

Alte teorii consacra rolul principal factorilor macro-economici, ale caror variatii sunt

mai greu de anticipat.

În concluzie, cauza cea mai frecventa a pierderilor si insolvabilitatii institutiilor financiare

(întelegând prin aceasta incapacitatea de a-si achita datoriile financiare la scadenta) este data de

dificultatea de a face fata unor evenimente ce se pot produce, dar care nu au fost prevazute.

9 Ioan I Trenca, Metode si tehnici bancare. Casa Cartii de Stiinta Cluj-Napoca. 2003, p 19-22.

• O abordare sistematica a principalelor categorii de risc specifice domeniului

financiar-bancar impune clasificarea acestora. În literatura economica pot fi întâlnite mai multe

variante de clasificare a riscului bancar. În cele ce urmeaza vom face referire la cele mai importante

dintre acestea.

Lumea financiara a zilelor noastre, puternica si foarte integrata, determina bancile sa faca

fata unui numar de riscuri complexe si strâns legate unele de altele:

- riscul de credit, respectiv riscul ca una din parti sa nu-si respecte pozitia;

- riscul de piata, presupune pierdere datorita variatiei generale si neasteptate a cursurilor pe

piata sau ratei dobânzii;

- riscul operational, pierdere datorata erorilor umane, actelor frauduloase sau absentei

controalelor interne;

- riscul juridic, respectiv riscul ce decurge din regimul juridic aplicabil unui contract;

- riscul de lichiditate, riscul ca o anumita pozitie sa nu poata fi vânduta rapid si fara pierderi

importante, din punct de vedere al pretului;

- riscul de reglementare presupune expunerea la riscul de piata si de credit în cursul

perioadei de plata;

- riscul specific, scaderea valorii unei pozitii, scadere nelegata de tendinta generala a pietei.

Specificul tranzactiilor internationale impune bancilor un comportament diferit; riscurile

asumate si metodele aplicate difera de la o categorie de tranzactii la alta.