Analiza Riscului Tehnologic Managerial

Toate studiile de securitate tehnică trebuie să includă o analiză de risc.

1. ELEMENTE DE INGINERIA SECURITĂŢII TEHNICE

Analiza riscurilor tehnice este singura modalitate de apreciere a nivelului de periculozitate a activităţii care trebuie luată în considerare încă de la început. Pentru a fi eficace analiza riscurilor trebuie să fie precedată de un demers ştiinţific mai mult sau mai puţin sistematic. Aşadar, nu ne putem imagina utilizarea aceleiaşi metode pentru sisteme sau instalaţii unde riscurile nu sunt nici de aceeaşi natură, nici de acelaşi nivel de importanţă.

Obiectivele vizate de analiza riscurilor atunci când un sistem este operaţional pot fi diferite după cum urmează:

• identificarea riscurilor,

• determinarea probabilităţii de apariţie a riscului,

• determinarea cauzelor riscului,

• determinarea consecinţelor riscului.

Apriori, vom distinge două categorii de metode de analiză a riscurilor:

• metode calitative,

• metode cantitative.

Primele metode permit identificarea riscurilor .Cea de a doua categorie de metode permite cuantificarea în termeni de probabilitate sau în termeni de gravitate.

1.1. Riscul

Acesta reprezintă eventualitatea realizării unui eveniment indezir-abil, care nu depinde de acţiunea voluntară a operatorului, dar a cărui pro-ducere este cauzatoare de distrugeri materiale şi/sau răniri şi pierderi umane. Riscul(R) este o mărime cu două dimensiuni asociate unei faze din viaţa unui sistem a cărei valoare se determină cu relaţia:

R = F G ( 1)

F este frecvenţa de apariţie a evenimentului nedorit, care în general este evaluată pe niveluri:

Nivelul1- eveniment extrem de rar, F [10-9…10-7)/h

Nivelul2- eveniment foarte rar, F ≈ 10-7/h

Nivelul3- eveniment rar, F (10-7…10-5]/h

Nivelul4- eveniment posibil, F (10-5…10-3)/h

Nivelul5- eveniment frecvent, F≈10-3/h

Nivelul6- eveniment foarte frecvent F< 10-3/h.

G reprezintă gravitatea unui eveniment şi poate fi estimată şi cuantificată după tipul efectului fizic produs:

• foc: flux termic (kW/m2),

• explozie: undă de şoc (Pa),

• dispersie de produs inflamabil (limita de inflamabilitate),

• dispersia de produs toxic (concentraţia letală a unui produs),

• dezagregarea in fragmente sau obiecte (schije).

Unele metode de estimare a R au un caracter deductiv, iar altele un caracter dominant inductiv.

Raţionamentul deductiv porneşte de la consecinţe şi cercetează prin deducţie combinaţia de evenimente a căror desfăşurare a făcut posibilă producerea lor.

Raţionamentul inductiv porneşte de la defectarea unui echipament sau pierderea unei funcţii în sistem cu analiza consecinţelor posibile.

1.2. Securitate tehnică (siguranţă în exploatare)

Este dificil de definit termenul de securitate tehnică, care de multe ori ocpă locul unui sistem de securitate alcătuit dintr-un ansamblu de dispozitive, materiale şi proceduri având ca scop evitarea accidentelor

şi limitarea consecinţelor acestora.

Din această cauză, se pot folosi două definiţii care să exprime aceeaşi stare de existenţă a unui sistem şi anume starea de funcţionare în condiţii de securitate:

• Stare de fapt care rezultă datorită absenţei pericolului.

• Stare de încredere în stăpânirea riscului.

Prima definiţie este o definiţie deterministă care nu permite nuanţări, în raport cu cea de a doua care are un caracter probabilistic.

1.3. Pericol

Acest termen exprimă o stare potenţială în care se află un sistem din punct de vedere al stării de risc.

În ceea ce priveşte termenul pericol el se referă nu numai la consecinţele cu acţiune asupra factorului uman, dar şi asupra bunurilor materiale şi ale mediului înconjurător.