Management General

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIEI

1.1. Cadrul conceptual al managementului organizaţiei

Managementul organizaţiei studiază procesele şi relaţiile manageriale din cadrul acesteia, în vederea descoperirii principiilor şi a legităţilor care le guvernează, precum şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi proceduri care să determine creşterea competitivităţii.

Din această definiţie rezultă:

• esenţa ştiinţei managementului o reprezintă studierea proceselor şi a relaţiilor manageriale desfăşurate într-o organizaţie;

• pe baza studierii proceselor şi a relaţiilor manageriale se descoperă principiile şi legităţile cu care operează ştiinţa managementului, care explică, totodată, conţinutul şi dinamica managementului organizaţiei;

• conceperea de noi sisteme, metode şi tehnici de conducere conferă ştiinţei managementului un pronunţat caracter aplicativ, întrucât prin operaţionalizarea acestora se poate atinge eficienţa economică şi socială, respectiv competitivitatea organizaţiei.

Managementul organizaţiei (al întreprinderii / firmei) este cea mai cunoscută, dezvoltată şi importantă componentă a ştiinţei managementului întrucât:

- întreprinderea / firma constituie agentul de bază al oricărei economii naţionale, principalul generator de valoare adăugată şi de valoare de întrebuinţare. În cadrul firmelor îşi desfăşoară activitatea cea mai mare parte a populaţiei ocupate din fiecare ţară, indiferent de nivelul său de dezvoltare;

- primele cristalizări ale ştiinţei managementului au avut ca obiect firma, care s-a menţinut pe parcursul timpului ca unul dintre cele mai fertile terenuri în ceea ce priveşte inovarea în planul teoriei şi al practicii manageriale

1.2. Procesele şi relaţiile manageriale

Procesele desfăşurate într-o organizaţie sunt cunoscute sub titulatura generică de „procese de muncă”. Procesele de muncă includ procese manageriale şi procese de execuţie.

Procesele manageriale sunt cele în care o parte a forţei de muncă (managerii) acţionează asupra celeilalte părţi (majoritatea resurselor umane dintr-o firmă) în vederea obţinerii unei eficienţe economice şi sociale cât mai ridicate.

Procesele de execuţie sunt cele în care forţa de muncă acţionează asupra obiectelor muncii în vederea obţinerii unor bunuri materiale şi servicii care să corespundă din punct de vedere cantitativ, calitativ şi sortimental exigenţelor manifestate de piaţă.

Complementare proceselor de execuţie, procesele manageriale deţin o pondere mică în economia proceselor de muncă desfăşurate într-o organizaţie, însă au un impact decisiv asupra performanţelor economice şi sociale.

Procesul de management reuneşte o suită de etape dispuse într-o succesiune logică în cadrul cărora se stabilesc obiectivele organizaţiei şi ale subsistemelor încorporate (departamente, compartimente, servicii, birouri ş.a.), resursele şi mijloacele necesare realizării acestora şi se coordonează activitatea resurselor umane în vederea obţinerii unei eficienţe economice şi sociale cât mai ridicate.

Conţinutul procesului de management este dat de funcţiile sau atributele conducerii, şi anume:

• previziune;

• organizare;

• coordonare;

• antrenare;

• control – evaluare.

Un proces managerial cuprinde 3 faze importante:

- faza previzională (în cadrul căreia se manifestă cu predilecţie funcţia de previziune);

- faza operaţională (în care se exercită, cu precădere, funcţiile de organizare, de coordonare şi de antrenare);

- faza de măsurare şi de interpretare a rezultatelor, în cadrul căreia se manifestă în principal funcţia de control – evaluare

Relaţiile manageriale reprezintă raporturile care se stabilesc între membrii unei organizaţii precum şi între aceştia şi membrii altor organizaţii în procesele de previzionare, de organizare, de coordonare, de antrenare şi, respectiv, de control - evaluare.

Managementul organizaţiei reprezintă o disciplină economică de sinteză şi, totodată, are un caracter multidisciplinar.

o este o disciplină economică deoarece aplicarea unor sisteme, metode şi tehnici manageriale poate conduce la creşterea performanţelor economice şi a competitivităţii;

o este o disciplină de sinteză deoarece preia o serie de concepte şi noţiuni de la alte discipline, cum ar fi: economie politică, finanţe, marketing, analiză economico-financiară, statistică etc.;

o caracterul multidisciplinar este dat de faptul că managementul integrează în cadrul său noţiuni, concepte şi categorii matematice, sociologice, juridice, informatice, statistice etc.

În ultima perioadă s-au conturat conceptele de ecomanagement şi de management bazat pe cunoştinţe.

Ecomanagementul presupune o armonizare între îndeplinirea obiectivelor organizaţiei (cel mai important dintre aceste obiective fiind obţinerea profitului, care permite reluarea ciclului economic) şi menţinerea echilibrului ecologic.

Conceptul de ecomanagement este în strânsă legătură cu cel de dezvoltare durabilă, care presupune un nou model de creştere economică în care sunt satisfăcute necesităţile generaţiilor prezente fără a compromite şansele generaţiilor viitoare.

Managementul bazat pe cunoştinţe constituie un nou tip de management care situează cunoştinţele în prim-planul resurselor unei organizaţii. Cunoştinţele sunt produse ale proceselor de cunoaştere.