Managementul Afacerilor

INTRODUCERE

În activitatea productiv-economică si socială este necesară organizarea si

conducerea, în măsura în care cunoasterea general este dezvoltată exponential, prin

aparitia mijloacelor moderne de telecomunicare fără frontiere. Managementul general se

regăseste aplicat în domenii si sub-domenii în care îsi desfăsoară activitatea colectivitătile

umane.

Se constată că, în mediul economic contemporan au loc schimbări majore,

structurale si relationale, în rândul celor ce produc si distribuie în mod organizat bunuri si

servicii.

Toate firmele se regăsesc în cadrul unui mediu extern, respectiv într-un sistem

deschis, global. Mediul interactionează cu firmele, iar acestea din urmă se adaptează la

schimbări si răspund la cereri.

În egală măsură, sub incidenta caracteristicilor complexe ale mediului intră si

afacerile. De aceea, în mod obiectiv, afacerile trebuie organizate si conduse, prin

compatibilizarea cu conceptia si principiile moderne de management.

Se deduce că, managementul afacerilor este esential să fie însusit de către

conducătorii de firme, având în vedere necesitatea interrelationării actiunilor lor de

organizare si conducere cu mediul economico-productiv local, national, regional si

global.

CAPITOLUL 1

DIMENSIUNILE FUNDAMENTALE ALE AFACERII ÎN ECONOMIA DE

PIAłĂ

1.1. Formele juridice pentru initierea si desfăsurarea unei afaceri

Pentru alegerea formei juridice – considerata conventional ideala, - întreprinzătorul

analizeaza conditiile

specifice aferente situatiei sale. El trebuie să identifice răspunsuri la unele aspecte cu

caracter problematic (de natura conceptionala si practica), precum:

- identificarea naturii activitătii pe care intentioneaza să o desfăsoare;

- stabilirea (estimarea) volumului activitătii sau a marimii (dimensiunii)

afacerii; se identifica amploarea viitoare (posibilitătile de extindere);

- se calculeaza (antecalcul) suma de bani necesară pentru derularea afacerii;

- se cauta caile si mijloacele prin cre sa fie obtinuta finantarea necesara

pentru afacerea in cauza;

- se calculeaza profitul estimat;

- se fac aprecieri privind realismul calificarii si competentei initiatorului

afacerii în domeniu; in context se aprecieza experienta sa în afacerea

proiectata;

- se colecteaza date despre partenerii de afaceri (se constituie baza de date

despre asociati, parteneri, colaboratori s.a.);

- chiar inainte de declansarea afacerii se preconizeaza responsabilitătile în

caz de faliment;

- Startul infiintarii si derularii presupune cunoasterea nivelului taxelor

pentru initierea afacerii si înfiintarea firmei.

Formele principale în care poate fi proiectata si lansată o afacere sunt

următoarele:

1) Societatea comercială

2) Întreprinzătorii individuali

3) Asociatiile familiale

4) Liber-profesionistii

Evaluarea afacerii este concretizata cu ajutorul unui proiect care stabileste

necesitatea, oportunitatea si eficienta realizării unei investitii intr-o afacere.

Baza tehnică, economico-financiară pentru investitie ca afacere este oferita de

studiile de fezabilitate.

1.2 Optiuni pentru initierea-demararea unei afaceri

Întreprinzătorul are mai multe optiuni pentru crearea prin forte proprii a unei

interprinderi mici sau mijlocii:

a) poate initia o afacere proprie;

b) poate cumpăra o afacere existentă ;

c) poate încheia un contract de franciză.

1.3. Raporturile juridice comerciale in afaceri in economia de piata

In domeniul afacerilor este formalizat distinct si unitar un sistem de norme

operationale, care se refera la a) activitatile profesionale ale comerciantilor si b) la

faptele de comert.

Notiunea de comercialitate este legata de notiunea de interpunere in schimb.

Aceste notiuni se transpun in practica prin actul de comert.

In principal, premisele raporturilor comerciale sunt:

- identificarea existentei imprejurarilor asimilate cu faptele de comert, care pot

produce efecte juridice prin derularea lorpractica;

- acceptarea de norme juridice de drept comercial, acestea avand rolul de a

reglementa relatiile sociale in cauza ;

- existenta participantilor faptuitori a acestor relatii.

1.4. Aspecte de baza privind finantarea afacerilor

Atragerea de capital pentru initierea unei afacri se poate face prin mai multe

procedee. Astfel, in cazul societatilor pe actiuni atragerea se realizeaza prin cotarea la

bursa si mentinerea unui curs favorabil al actiunilor. In acesta situatie se urmareste

eficienta asupra elementelor patrimoniale si/sau financiare ale firmei respective.

Pornind de la necesarul determinat în baza unui plan de afaceri, pentru

determinarea surselor de sustinere adecvata a afacerii, se au în vedere următoarele surse

de finantare:

1. Capitalul propriu;

2. Creditul bancar;

3. Finantări obtinute prin programe de promovare a IMM-urilor;

4. Fonduri de capital de risc;

5. Leasing;

6. Credite de la furnizori si de la clienti;

7. Credite pe efecte de comert (factoring-ul si scontarea).