Tematică rezolvată pentru examen management în afaceri economice

I. AFACERI ECONOMICE INTERNATIONALE PRIN PRELUCRARE IN LOHN

1. Definiţi Lohn si interpretaţi continutul acesteia din mai multe perspective

LOHN-ul este o afacere economicã internaţionalã desfãşuratã pe bazã contractualã între 2 firme din ţãri diferite în care una executã contra unei sume de bani la comandã un produs dupã modele, desenele sub marca celeilalte firme şi de regulã cu materii prime şi materialele acesteia. Firma care lanseazã comanda se numeşte ordonator (importator sau beneficiar) şi sub marcã proprie, îsi pãstreazã dreptul de a comercializa produsul respectiv. Firma care realizeazã produsul îndeplineşte rolul de executant şi este numit exportator.

Caracteristicile firmelor participante la afacerile prin lohn:

- executanţii în lohn:

• dispun de factori de productie, si forţã de muncã având o bunã calificare;

• nu dispun de prestigiu, de management şi marketing de calitate în afaceri economice a.î nu exportã sub marcã proprie;

- ordonatorii în lohn:

• deţin marci de prestigiu bine introduse pe piaţa mondialã;

• desfãşoarã un management şi marketing de export de o calitate superioarã;

• valorificã la maxim avantajele care decurg din poziţia bunã pe care o au pe piaţã;

Din perspectiva comercială, lohn-ul este denumit si „export de manoperă”. Denumirea este discutabilă deoarece pe lângă manoperă se exportă si factori de producţie (energie, combustibil, etc).

Din perspectiva cooperării economice internaţionale lohn-ul este denumit “producţie la comandă”.

Lohn-ul are atributele unor operaţiuni în contrapartidă, în măsura în care stingerea obligaţiilor dintre parteneri se face parţial prin produse (materii prime, produse finite).

Lohn-ul constituie o sursă de promovare a reexporturilor, deoarece ordonatorul (importatorul), de regulă, vinde produsele respective, în principal, pe pieţe străine.

Concluzie. Lohn-ul privit din “diferite unghiuri” poate fi considerat o operaţiune relativ complexă. În esenţă, obiectul afacerii economice îl constituie executarea la comanda ordonatorului a unui produs care se comercializează de către acesta, sub marcă proprie.

2. Prezentaţi si comparaţi avantajele si riscurile Lohn-ului pentru executant cu cele obţinute de ordonator

Avantaje pentru executantii (exportatori) in lohn:

- obţin profituri fie ele şi modeste;

- asigurã ocuparea forţei de muncã evitând şomajul, conflictele de muncã;

- se menţine productia la un nivel cantitativ şi valoric acceptabil;

- beneficiazã de know-how în perfectionarea lucrãtorilor;

- reprezintã o dovadã a competitivitãţii întreprinderii sub aspectul producţiei, lohn-ul putând sã fie o rampã de lansare pentru exportatori sub marcã proprie.

Limite si riscuri pentru executanţii (exportatori) în lohn:

- rata profitului obţinutã de exportator este modestã;

- datoritã acumulãrii modeste de profit capitalizat se amânã şi capitalizarea substanţialã a întreprinderii;

- executantul în lohn rãmâne în anonimat cu consecinte nefavorabile de duratã pe pietele internaţionale;

- prelungirea pe termene foarte lungi a lohnului condamnã întreprinderea executantã la stagnare comercialã fiind la discreţia altor firme;

- existã riscul ca ordonatorul sã renunţe la afacerea economicã în lohn, sã se mute pe alte pieţe;

- riscul de preţ care se manifestã pentru exportator, în sensul ca, dupã semnarea contractului, poate creste exploziv pretul la utilitãţi, cu forta de muncã, astfel încât profitul devine derizoriu.

Avantaje pentru ordonatorii (importatori) in lohn:

- îşi mãresc volumul afacerilor economice fãrã investiţii în producţie;

- obţin o ratã înaltã a profiturilor datoritã atât diferenţelor mari care existã de regulã între nivelul salariilor din ţara lor şi în ţara executantã, cât şi a faptului cã îşi valorificã din plin avantajele comercializãrii sub marcã proprie;

- îşi consolideazã poziţia pe termen lung pe piaţa mondialã, ceea ce reprezintã un avantaj semnificativ în lupta cu concurenţa.

Limite si riscuri pentru ordonatorii (importatori) în lohn:

- este posibil ca executantul produselor în lohn să nu respecte întocmai prescripţiile privind calitatea produselor, să înregistreze procente ridicate de rebuturi; evident că ordonatorul, de regulă, se asigură prin contract pentru aceste situaţii, dar problema devine delicată când se irosesc materii prime şi semifabricate valoroase;

- ca urmare a unei eventuale nerespectări a unor cerinţe de calitate, cât şi a termenelor de livrare, ordonatorul riscă să piardă momente conjuncturale favorabile sau chiar afaceri economice deja contractate;

- ordonatorul “preia” in direct unele riscuri, care apar la executant datorită unui management uneori de calitate redusă, unor dereglări sociale şi politice, calamităţi naturale, etc.

3. Sursele ratei inalte a profitului ordonatorului

Ordonatorul obţine, analizând efectele economice în cumul, o rată a profitului care adeseori este de zeci de ori mai ridicată decât cea realizată de executant, economiseşte eforturi de investiţii, îşi consolidează poziţia pe piaţa mondială, deci prosperă.....

II. DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA SI INTELECTUALA – COMPONENTA DE INALTA COMPETITIVITATE SI EFICIENTA IN AFACERILE ECONOMICE INTERNE SI INTERNATIONALE.

A) Marca

1. Caracteristicile unei mărci performante

O marcă trebuie să fie înzestrată cu numeroase caracteristici, care privesc modul în care este evidenţiată, pusă în circulaţie, simbolizată:

- perceptibilitate ridicată, conferită de caracterul lizibil, estetic şi armonios al mărcii;

- omogenitate, în consens cu ansamblul mijloacelor de comunicaţie şi al elementelor mixului de marketing;

- distincţie, reflectată de originalitatea mărcii, capabilă să-i sporească perceptibilitatea în raport cu alte mărci;

- putere de evocare, determinată de legătura care trebuie asigurată între caracteristicile produselor (serviciilor) şi funcţia de simbol a mărcii;

- personalitate, conferită de simbolurile utilizate în promovarea imaginii de marcă;

- capacitate de memorizare, atribut legat de uşurinţa reţinerii numelui sau simbolului ales, cât şi de accentuarea unor semnificaţii majore care să excludă eventualele confuzii;

- notorietate, determinată de ansamblul acţiunilor desfăşurate, în timp, în cadrul pieţei şi de legătura realizată cu teme şi situaţii care-i sporesc valoarea;

- asociativitate, exprimată de uşurinţa cu care se realizează includerea într-o strategie ce dezvoltă şi alte imagini ale intreprinderii.