Management în Afaceri Economice

1. Definirea Lohn-ului

Prelucrarea in lohn consta intr-o afacere economica internationala desfasurata pe baza contractuala intre 2 firme din tari diferite in care una executa, contra unei retributii in bani sau natura, un produs la comanda dupa modelele, desenele. de regula cu materiile prime si materialele celeilalte jirme, care isi pastreaza dreptul de a comercializa produsul respectiv sub marca proprie.

Firma care lanseaza comanda se numeste ordonator. importator sau beneficiar.

Firma care realizeaza produsul, indeplineste rolul de executant si, in mod conventional, este numit exportator.

Pentru executant lohn-ul este activ iar pentm ordononatr lohn-ul este pasiv.

Din perspectiva comerciala, lohn-ul este denumit si export de manopera sau de salarii. Aceasta abordare este partial indreptatita, deoarece manopera detine principala pondere in exportul prin prelucrare in lohn, dar pe langa aceasta "se mai exporta" si facilitati de productie, energie, amortizarea masinilor etc.

Din perspectiva cooperarii economice internationale lohn-ul este denumit "productie la comanda".

Lohn-ul are atributele unor operatiuni in contrapartida, 'in masura 'in care stingerea obligatiilor dintre parteneri se face partial prin produse (materii prime, produse finite).

Lohn-ul constituie o sursa de promovare a reexporturilor, deoarece ordonatorul (importatorul), de regula, vinde produsele respective, 'in principal, pe piete straine.

8. Marca

Marca reprez. un semn distinctive care inmanuncheaza ansamblul semnificatiilor referitoare la produs sau serviciu, un mijloc de a le numi, care da o imagine personalizata a acestora; o modalitate simpla de a pastra in memorie un produstserviciu.

Caracteristici :

- perceptibilitate ridicata, conferita de caracterul lizibil, estetic si armonios al marcii;

- omogenitate, in ecnsens eu ansamblul mijloacelor de comunicatie si al elementelor mixului de marketing;

- distinctie, reliefata de originalitatea marcii, capabila sa-i sporeasca perceptibilitatea in raport cu alte marci;

- putere de evocare, determinata de legatura care trebuie asigurata intre caracteristicile produselor (serviciilor) si funtia de simbol a marcii;

- personalitate, eonferita de simbolurile uti lizate m promovarea imaginii de marea;

- capacitate de memorizare, atribut legat de usurinta retinerii numelui sau simbolului ales, cat si de accentuarea unor semnificatii majore care sa excluda eventualele confuzii;

- notorietate, determinata de ansamblul actiunilor desfasurate, in timp, in cadrul pietei si de legatura realizata cu teme si situatii care-i sporese valoarea;

- asociativitate, exprimata de usurinta cu care se realizeaza includerea intr-o strategie ce dezvolta si alte imagini ale intreprinderii.

10 . Licenta

Licentierea reprezinta intelegerea pe baza de contract prin care titularul unui drept de proprietate industriala transmite, pe baza contractuala, unei alte persoane, in total sau in parte, folosinta dreptului sau exclusiv de exploatare, in schimbul platii unei sume de bani sau a unor produse.

Titularul dreptului a carui folosinta se transmite se numeste licentiar, beneficiarul folosintei acestui drept, licentiat, iar contractul incheiat intre ei ¬se numeste in mod uzual contract de licenta de brevet.

Clasificarea Iicentei: tinand cont de continutuI drepturilor conferite Iicentiatului, distingem: contracte de licenta exclusiva si contracte de licenta simple.

Licenta exclusiva presupune ca licentiarul acorda licentiatului dreptul exclusiv de utilizare a inventiei, renuntand la concedarea unor drepturi identice tertilor.

Licenta exclusiva cunoaste doua variante:

- forma atenuata, in care caz, licentiarul isi pastreaza dreptul sa foloseasca in nume si pe cont propriu inventia:

- forma absoluta in care caz, licentiarul se oblige ca in afara faptului de a nu acorda alte licente, sa renunte el insusi la orice exploatare a obiectului contractului.

Licenta simpla presupune ca licentiarul, acordand licentiatului dreptul de exploatare a inventiei brevetate, isi rezerva dreptul de a acorda licenta in cauza si altor beneficiari.

14. Know-how

Know-how-ul cuprinde inventiile nebrevetate sau nebrevetabile, inovatiile, abilitatea profesionala deosebita, experienta valoroasa profesionala, cunostintele si procedeele de exceptie.

Know-how-ul ocupa, in prezent, un loc insemnat in economia mondiaIa, atat in economiiIe interne, cat si in relatiiIe economice internationale, datorita mai multor factori, dintre care mentionam:

- rolul prioritar ocupat, in prezent, de activitatea de cercetare-dezvoltare in infaptuirea progresului, in toate domeniile vietii social-economice;

- importanfa deosebita, atat pe plan nafional, cat si internafional, a transferului de cunostinte ca o cale insemnata de atingere a unor performanfe economice;

- preferinte pentru protectie si transferul sub forma de know-how generate adesea de procedura greoaie, indelungata si costisitoare impusa de inregistrarea inventiilor si eliberarea brevetelor;

- imposibilitatea folosirii tuturor cunostintelor tehnico-.stiintifice in termenii conventionali ai brevetului, ceea ce impune necesitatea transferarii acestora ca obiect independent al contractului commercial;

-dorinta de a pastra secretul, fie si temporar, asupra anumitor cunostinte tehnice, in scopul de a le valorifica cu eficienta ridicata, secretul fiind, deci, uneori preferat securitatii date de brevet;

- complexitatea deosebita, caracteristica descrierilor de brevete de inventii, face de cele mai multe ori imposibila exploatarea acestora in lipsa furnizarii unor elemente suplimentare;

15. Leasing

Leasingul este o tehnica de afaceri ec, anume de comert si de finantare cu bunuri mobiliare si imobiliare, care are la baza un contract de locatie prin care se instraineaza dreptul de folosinta dar se pastreaza cel de proprietare. La expirarea contractului utilizatorul are dreptul la tripla optiune: sa cumpere produsul la valoarea reziduala, sa prelungeasca sau sa inceteze afacerea de leasing.

In SUA tara de origine a leasingului, acesta e definit astfel: “operatiunile de leasing reprezinta transferul dreptului folosintei unor bunuri pentru o perioada limitata, dupa care se poate proceda la returnarea lor, vanzarea, inclusiv vanzarea cu acordul partilor, sau la returnarea bunurilor sau prelungirea duratei folosintei”.

In Italia, normele legale privind leasing-ul il definesc prin: "inchirierea bunurilor mobile sau imobile pe care finantatorul Ie dobandeste sau Ie confectioneaza in raport cu indicatiile date de utilizator, acesta din urma asumandu-si toate riscurile pe timpul valabilitatii contractuIui, avand si dreptul de a deveni proprietarul bunului primit in locatiune cu conditia de a plati pretul la data incheierii contractuIui".

Principalele caracteristici ale leasingului. Leasingul prezint cateva caracteristici distincte, in raport cu alte afaceri economice. ¬cu deosebire fata de operatiunea de vanzare cumparare:

- disocierea dreptului de proprietate de eel de posesiune,prin leasing se instraineaza numai dreptul de folosire (posesiune) si se conserva cel de proprietate;

- riscul principal nu este unul de productie, ci de proprietate de bunuri;

- societatea de leasing care isi pastreaza dreptul de proprietate sprijina activitatea utilizatorului (intretinere, reparatii, service);