Managementul Instituțiilor Publice

CURS 1 – 05.11.2008

Instituţia publică – prezentarea instituţiilor publice

1. Instituţia publică reprezintă un ansamblu de structuri organizatorice, care sunt create în societate pentru gestionarea facerilor publice.

Instituţia publică reprezintă singurul mod de organizare social-economică a statului, iar caracterul lor se manifestă în cele 4 dimensiuni ale acestora, şi anume:

- pot manevra un număr mare de sarcini;

- pun accent deosebit pe cuantificare;

- operează într-un mod previzibil, standardizat;

- pun accent pe control, asupra celor care sunt angrenaţi (îşi desfăşoară activitatea) în sistemul instituţiilor publice.

Într-un stat democratic instituţiile au următoarele funcţii:

a) pregătirea şi adoptarea de acte normative;

b) punerea în executare a legilor ţării;

c) supravegherea punerii în executare a hotărârilor cu character politic, luate de către partidul aflat la guvernământ.

O instituţie publică asigură facilităţi precum:

- în servicii de telecomunicaţii;

- în electricitate;

- în aprovizionarea cu gaze şi apă;

- organizează transportul pe căi ferate, aerian, naval şi transportul public în sectorul urban;

- organizează servicii cu activitate financiară.

Rolul instituţiei publice este acela de a oferi produse şi servicii de cea mai bună calitate pentru satisfacerea nevoilor sociale, generale şi specifice, atât pentru persoanele fizice cât şi pentru persoanele juridice în condiţii de eficienţă economică.

Obiectivul unei instituţii publice îl constituie realizarea interesului (serviciului) public.

2. Scurt istoric al instituţiei publice

Modelul tradiţional de administraţie publică datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, structurile democratice dezvoltându-se odată cu apariţia statului modern. S-a trecut, astfel, de la sistemele de administraţie bazate pe loialitatea faţă de un individ (rege, ministru), la sistemele administrative la care individual este devotat statului în raport cu componentele sistemului legislativ.

În ultima parte a secolului al XIX-lea au fost necesare reforme associate cu modelul tradiţional de administraţie.

3. Caracterizae generală

Instituţiile publice au deţinut pentru multă vreme un rol important în majoritatea ţărilor dezvoltate, dar odată cu privatizarea unor instituţii publice, unele instituţii au trecutr într-un plan secundar.

Aceste instituţii sunt importante, deoarece:

1) activitatea lor este dependentă de sectorul public;

2) managementul sectorului public controlează activitatea organizaţiilor cu scop lucrative.

În cadrul acestor instituţii avem în vedere şi politicile sociale, industriale şi de investiţii.

Sunt situaţii în care instituţiile publice nu pot fi controlate efficient, iar randamentul lor este inferior companiilor private. În acest caz trebuie să se pună problema privatizării şi a unor servicii publice.

Dacă managerii din organizaţiile private au în vedere în primul rand profitul, scopul managementului public este satisfacerea interesului general al oamenilor.

Succesul instituţiilor publice depinde şi de modul în care guvernele vor găsi mecanismele de guvernare şi control adecvate fără a implementa proceduri rigide la nivelul fiecărui sector public (entităţi publice).

Serviciile publice pot asigura servicii precum: aprovizionarea cu apă, electricitatea, aprovizionarea cu gaz, telecomunicaţii (considerate esenţiale pentru economie, în ansamblu) etc.

Sunt considerate servicii publice numai activităţile care satisfac nevoile sociale appreciate de puterea politică ca fiind de interes public, aceste servicii impugn investiţii sufficient de mari.

Prin natural or aceste servicii pot avea şi un un impact politic.

Companiile publice

Se află în competiţie directă cu cele private (companiile private – bănci, companii de asigurare, aeriene, petroliere etc.). Pentru a stimula competiţia şi pentru a menţine controlul unor ramuri strategice Guvernul controlează aceste companii. Sunt ţări în care statul deţine monopolul asupra companiilor producătoare de maşini, alcool, tutun.

Interesul public

A fost întotdeauna o prioritate care presupune angajarea celor mai competente personae pentru a forma o elită administrativă care să acţioneze în conformitate cu legea şi precedentele existente.