Managementul Întreprinderilor Mici și Mijlocii

TEMA 1. Rolul şi locul IMM –urilor în România şi pe plan mondial

Cadrul legal de funcţionare a IMM-urilor este asigurat prin Legea 346/2004 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor. Potrivit acesteia, întreprinderile mici şi mijlocii sunt definite ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

-microîntreprinderi - au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane euro, echivalent în lei;

-întreprinderi mici - au între 10 şi 49 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane euro, echivalent în lei;

-întreprinderi mijlocii - au între 50 şi 249 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro.

În funcţie de relaţia lor cu alte întreprinderi, raportată la capitalul sau la drepturile de vot deţinute ori la dreptul de a exercita o influenţă dominantă, pot exista 3 tipuri de întreprinderi:

-întreprinderi autonome;

-întreprinderi partenere;

-întreprinderi legate.

O întreprindere este autonomă dacă deţine mai puţin de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot (oricare dintre acestea este mai mare) în una ori în mai multe întreprinderi sau dacă una ori mai multe întreprinderi nu deţin mai mult de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot ale întreprinderii în cauză. O intreprindere autonomă este orice întreprindere care nu este clasificată ca întreprindere legată sau ca întreprindere parteneră.

O întreprindere este considerată autonomă, neavând, prin urmare, nici o întreprindere parteneră, chiar dacă acest prag de 25% este atins sau depăşit de către următoarele categorii de investitori, cu condiţia

ca aceşti investitori să nu fie legaţi, individual sau în comun, de întreprinderea în cauză:

-societăţi publice de investiţii, societăţi de capital de risc, persoane fizice sau grupuri de persoane fizice cu activitate frecventă de investiţii în capital de risc (business angels), care investesc fonduri proprii în societăţi necotate la bursă, cu condiţia ca investiţia totală a acestor investitori în aceeaşi întreprindere să nu depăşească echivalentul în lei a 1.250.000 euro;

- universităţi sau centre de cercetare fără scop lucrativ;

- investitori instituţionali, inclusiv fonduri de dezvoltare regională;

- autorităţi ale administraţiei publice locale, respectiv primării, având un buget anual mai mic decât echivalentul în lei a 10 milioane euro şi mai puţin de 5.000 de locuitori.

Întreprinderile partenere sunt toate întreprinderile care nu sunt clasificate ca

întreprinderi legate şi între care există următoarea relaţie: întreprinderea (din

amonte) deţine, individual sau în comun cu una ori mai multe întreprinderi legate,

25% sau mai mult din capitalul social ori din drepturile de vot ale unei alte

întreprinderi (din aval).

Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

-o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

- o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

-o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

-o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

În general se conturează în viaţa economică două tipuri de IMM:

-Mica întreprindere tradiţională care de regulă nu are o strategie pe termen lung, are o piaţă restrânsă de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor şi eventuala linie de dezvoltare sunt transmise prin experienţă din generaţie în generaţie.

-Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun în aplicare o tehnologie de vârf, caută pieţe noi, se orientează spre găsirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine adaptate destinaţiei lor, produse de calitate superioară însoţite de un service superior mai ales în ceea ce priveşte fiabilitatea, rezistenţa şi finisajele. IMM-urile moderne de regulă prezintă competenţă în realizarea unui produs complex, competenţă dobândită fie prin studii de specialitate ale angajaţilor fie prin aptitudini deosebite şi experienţa acestora.