Managementul Relațiilor cu Clienții - Suport de Curs

Capitolul 1

CONSIDERAŢII PRELIMINARE

1.1 Evoluţia conceptului de întreprindere

Sistemul economiei naţionale există şi se manifestă prin intermediul

întreprinderilor. Întreprinderile reprezintă principala componentă a

sistemului economic; ele au apărut şi au evoluat continuu, concomitent cu

dezvoltarea producţiei de mărfuri.

Întreprinderile sunt entităţi economice de bază ale economiei

naţionale, răspândite în teritoriu datorită răspândirii resurselor materiale, în

special a resurselor primare limitate sau a accesului la acestea, a resurselor de

muncă, a consumatorilor (Zahiu, L., Năstase, M., 2003).

Termenul de întreprindere derivǎ din cuvântul francez „entreprise “.

De multe ori se utilizează cu acelaşi sens şi termenii de: firmă, agent

economic, unitate economică, organizaţie.

În ceea ce priveşte definirea noţiunii de întreprindere se pot distinge

diverse formulări, în funcţie de punctul de vedere abordat. Astfel:

- din punct de vedere economic, întreprinderea este o formă de

organizare umană autonomă, în care are loc combinarea şi utilizarea

factorilor de producţie (resurse umane şi material-energetice) în vederea

realizării de bunuri economice (produse, servicii, lucrări, informaţii)

destinate a fi vândute pe piaţă pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor şi

obţinerea unui profit;

- din punct de vedere sociologic, întreprinderea este o formă de

organizare care reuneşte acţionari, salariaţi, conducători, persoane a căror

obiective pot fi convergente, divergente sau chiar conflictuale;

- din punct de vedere juridic, întreprinderea este o formă de

organizare analizată prin prisma patrimoniului.

Cadrele de conducere percep întreprinderea în funcţie de sarcinile şi

obiectivele domeniilor lor de activitate, situaţie ilustrată în tabelul 1.1.

Viziunea unor manageri asupra întreprinderii

(Jaba, O., Niţă, V., 2000)

Cadrul de conducere Viziunea asupra întreprinderii

Directorul financiar Întreprinderea este în primul rând un

ansamblu de resurse (capital propriu, datorii

etc.) şi un portofoliu de active (imobilizări

necesare exploatării, stocuri, creanţe asupra

clienţilor etc.)

Directorul de

producţie

Responsabilii producţiei consideră pe bună

dreptate că fără fabricaţie nu există

întreprindere. Ei văd întreprinderea ca un

ansamblu de programe şi planuri de producţie,

tablouri de ordonanţare a cheltuielilor de

muncă pentru lunile care urmează şi de

prototipuri de produse în curs de încercare.

Directorul de personal Întreprinderea reprezintă pentru el oamenii

(bărbaţi şi femei) pe care trebuie să-i

recruteze, formeze şi să-i ocupe la locurile de

muncă. Apoi el trebuie să le asigure salariile

şi plata cheltuielilor sociale, precum şi alte

înlesniri sociale.

Conceptul de întreprindere a cunoscut o lungă evoluţie istorică în

procesul de formare şi consolidare a economiei moderne. Este o afirmaţie

care nu trebuie demonstrată faptul că întreprinderea de astăzi este esenţial

diferită de cea care a apărut la începutul dezvoltării capitalismului. În

economia de piaţǎ întreprinderea este factorul central, fundamental, care

asigurǎ prosperitatea unei naţiuni, forţa ei economicǎ.

În vederea clarificării cât mai depline a conceptului de întreprindere,

vom prezenta o serie de definiţii ale acestuia, care se regăsesc în literatura de

specialitate.