Extras din curs

CURSUL 1

Introducere

Mediul economico-social actual se caracterizează prin volatilitate, instabilitate, incertitudine şi risc crescut, accelerarea ritmului schimbărilor, creşterea complexităţii produselor (bunuri şi servicii) precum şi a competiţiei.

Experienţa ultimilor ani a arătat că într-un astfel de mediu, succesul şi recompensele asociate se obţin de către acele organizaţii care sunt mai flexibile, acordă o atenţie sporită cerinţelor beneficiarilor lor, focalizează mai bine efortul organizaţional pe produsele lor principale şi pun accentul pe profesionalism în toate aspectele legate de activităţile lor.

Într-un articol de referinţă publicat în iunie 2000 pe Internet de M.Seely şi D.Quang [1], cadre universitare asociate ale Universtăţii din Ottawa, este citat un studiu statistic efectuat de grupul Standish asupra proiectelor software din sectorul public şi privat. Rezultatele acestui studiu au relevat faptul că 90% din aceste proiecte au eşuat, peste 30% din ele fiind chiar abandonate înainte de termenul de finalizare.

Mulţi analişti au interpretat aceste eşecuri drept consecinţe ale aplicării neadecvate şi ineficace a instrumentelor şi tehnicilor managementului de proiect, sugerând o intensificare a eforturilor organizaţionale în sensul educării managerilor de proiect şi creşterii nivelului de exigenţă în procesul de certificare profesională a acestora, în conformitate cu standardele tehnice şi de abilităţi stabilite şi acceptate în mod curent în domeniu.

Seely şi Quang sunt însă de părere că statistica menţionată mai sus trebuie interpretată mai degrabă în sensul unei corelări deficitare între învăţare, experienţă şi abilităţile pe care le presupune demersul managerial, pe de o parte, şi complexitatea proiectului în cauză pe de altă parte.

Competenţa managerială este asociată de aceşti autori unui anumit nivel de învăţare, operant într-un context dat sau într-o situaţie managerială specifică. Ei au dezvoltat în consecinţă un cadru teoretic intitulat “Modelul liniei de bază dinamice” (DBM- Dynamic Baseline Model) ce defineşte o “curbă de învăţare” managerială eşalonată pe patru nivele de competenţă:

a) nivelul 1: managementul prin reguli (MBR- Management By Rules)

b) nivelul 2: managementul prin metode (MBM- Management By Methods)

c) nivelul 3: managementul prin obiective (MBO- Management By Objectives)

d) nivelul 4: managementul prin valori (MBV- Management By Values)

Nivelul 1 (MBR) reprezintă primul nivel de învăţare, avînd ca obiectiv însuşirea cadrului instituţional care defineşte organizaţia: reguli, reglementări, politici, proceduri, directive, legi şi alte acte normative specifice. La acest nivel, conduita managerială corectă constă în punerea în aplicare a regulilor însuşite şi (în anumite situaţii) interpretarea acestora pentru rezolvarea unor probleme noi ridicate de derularea proiectului şi care nu au o corespondenţă procedurală directă în cadrul instituţional existent.

Nivelul 2 (MBM) este următorul nivel, în care cei care au obţinut performanţe la nivelul MBR îşi formează cunoştinţele de bază în domeniul proceselor şi procedurilor din managementul de proiect (descompunerea în activităţi elementare, matricea de atribuire a responsabilitaţilor, tehnici de planificare, controlul costurilor şi al performanţelor). Ca urmare a competenţelor dobândite la acest nivel, angajatul are capacitatea de a utiliza instrumentele manageriale pentru a analiza datele de performanţă şi de a face recomandări pentru activităţile corective adecvate.

Nivelul 3 (MBO) este în întregime dedicat dobândirii capacităţii de a stabili şi menţine obiectivele proiectului, considerate ca puncte de referinţă organizaţionale, utilizând regulile şi metodele însuşite la nivelele 1 şi 2. Aceasta presupune şi o bună cunoaştere a limitărilor introduse de utilizarea regulilor şi a metodelor, posibilitatea încălcării licite şi conştiente a unor reguli în scopul atingerii obiectivelor organizaţionale precum şi evaluarea corectă a consecinţelor acestor încălcări ale regulilor. La acest nivel, se aşteaptă ca managerul să poată lua decizii şi să poată purta negocieri care să ajute la realizarea obiectivelor proiectului.

Nivelul 4 (MBV) integrează epistemic primele trei nivele şi are drept finalitate crearea şi dezvoltarea capacităţii manageriale de a acţiona asupra obiectivelor, pe parcursul întregului ciclu de viaţă al proiectului, în sensul adecvării acestora la orizontul de valori al organizaţiei.

Se poate stabili o corespondenţă între gradul de complexitate al unui proiect şi cele patru nivele de competenţă managerială citate mai sus, astfel încât fiecărui proiect i se poate asocia unul din aceste nivele. Putem astfel vorbi de proiecte de nivel 1, 2, 3 sau 4, în ordinea creşterii gradului lor de complexitate.