Organizarea Ergonomică a Muncii

Organizarea ergonomică a muncii. Principiile economiei de mişcare

Organizarea ergonomică a muncii este strâns legată de evoluţia ştiinţei managementului, mai exact a managementului producţiei. Părintele managementului ştiinţific şi al organizării ştiinţifice a muncii este considerat Frederick Winslow Taylor. Şcoala managementului ştiinţific pune accentul pe productivitate maximă cu efort minim, eliminându-se pierderile/rebuturile şi ineficienta. În principala sa lucrare „Principiile managementului ştiinţific” (Principles of Scientific Management), Taylor arată că „pentru a realiza un management ştiinţific este nevoie să fie stabilite o serie de reguli, legi şi formule care să înlocuiască judecata fiecărui individ în parte, dar care pot fi folosite efectiv numai după ce au fost consemnate oficial”. În lucrarea menţionată, Taylor expune o seamă de principii ale organizării ştiinţifice a muncii ce prevedeau:

1. Să se concentreze la un loc toată experienţa tradiţională, care să fie clasificată, structurată pe categorii şi transpusă în reguli, în legi şi în formule pentru ai ajuta pe lucrători în activitatea lor zilnică.

2. Să se formuleze metode ştiinţifice pentru fiecare element din activitatea unui om care să le înlocuiască pe cele empirice.

3. Lucrătorul să fie selectat, instruit şi promovat pe baze ştiinţifice.

4. Să se colaboreze cu lucrătorii pentru a garanta faptul că munca este făcută conform principiilor ştiinţifice formulate.

5. Să se realizeze o diviziune a muncii şi a responsabilităţilor egală intre lucrători şi manageri ‚ astfel încât aceştia să efectueze activităţile pentru care sunt cel mai bine pregătiţi.

Taylor a pus în practică o mulţime de experimente care au demonstrat creşterea eficienţei prin organizarea ştiinţifică a muncii:

1. Studiul muncii. Într-un experiment a trecut la descompunerea proceselor de muncă în mişcări elementare şi eliminarea tuturor gesturilor inutile. În trei ani productivitatea atelierului s-a dublat.

2. Unelte standardizate. În altă zonă a descoperit că lopeţile folosite pentru încărcarea cărbunelui cântăreau 6-14kg. După experimentări s-a constatat că greutatea adecvată este 7-8kg. Din nou după trei ani, 140 de oameni făceau munca pentru care înainte fusese nevoie de 400-600 de oameni.

3. Selectarea şi instruirea lucrătorilor. Într-un atelier Taylor a insistat ca fiecărui muncitor sa i se dea munca pentru care este cel mai potrivit, iar celor care depăşeau volumul de muncă prevăzut sa li se acorde prime/indemnizaţii. Aşa cum era de aşteptat, productivitatea a crescut şi s-a menţinut la un nivel ridicat.

Cu toate aceste succese, întotdeauna managementului ştiinţific i s-a reproşat faptul că pune prea mult accent pe productivitate, subestimând natura umană.