Politica Salarială a Firmei

POLITICA SALARIALA A FIRMEI

Existenta sociala si organizationala se mentine si astazi sub influenta unor nevoi si factori motivationali.

Salariul – stimulent motivational

Viata cotidiana, nevoile îmbraca forma obiectivelor pe care indivizii si le propun pentru anumite perioade si prin intermediul carora îsi realizeaza interese specifice: asigurarea hranei, locuintei, prestigiul social, etc. Pentru realizarea acestor obiective, individul este dispus sa-si asume anumite sarcini si responsabilitati.

În mediul organizational se impune o anumita armonizare între obiectivele individuale, de grup cu cele generale ale firmei pentru care staff-ul managerial dispune de o serie de instrumente, dintre care, SALARIUL, se distinge ca principalul stimulent motivational de natura materiala. Raspunsul la întrebarea: ”Ce îi determina pe oameni sa munceasca?” pare relativ simplu: NEVOILE. Complicat este sa descifram ce nevoi au angajatii unei firme, ce prioritati trebuie sa acorde managerul pentru satisfacerea lor, cu ce mijloace, urmarind efectele atât din punctul de vedere al organizatiei cât si al angajatului.

Teoria motivationala a lui C. P. Alderfer ofera managerilor, o sugestie importanta privind comportamentul angajatilor: când, spre exemplu, nevoia, de afirmare a unui angajat nu poate fi satisfacuta, din cauze obiective, managerul firmei poate oferi un salariu sporit, care-i permite angajatului respectiv satisfacerea, în acelasi timp, a mai multor nevoi din categoria celor de existenta.

Sistemul de salarizare si politica de salarizare adoptata fac parte din rândul instrumentelor de baza care permit managementului firmei sa influenteze comportamentul angajatilor, sa asigure un echilibru între nivelul câstigului si performanta obtinuta.

Salariul este unul dintre elementele de motivare (recompensare directa) care actioneaza asupra productivitatii muncii salariatilor.

Doua tipuri de variabile pot influenta practicile si politicile salariale ale firmei:

- variabile extraorganizationale, ca: nivelul de dezvoltare economica a tarii, conjunctura economica, evolutia preturilor, situatia sectoriala a pietei muncii, raporturile de forte între partenerii sociali, domeniul de activitate a întreprinderii, etc.

- variabile intraorganizationale, ca: talia si structura organizatorica a întreprinderii, politica sociala interna, imaginea dorita a întreprinderii, tehnologia utilizata, caracteristicile mâinii de lucru, etc.