Procesul Decizional

8.1. Aspecte introductive

Din perspectivă pragmatică, managementul se exercită, respectiv se aplică în mod curent în mai multe planuri la nivelul organizaţiilor de afaceri; unul dintre planurile majore în care regăsim managementul aplicat la nivel de firmă este dat de activitatea/atributul managerilor de adoptare şi aplicare a deciziilor (unii autori numesc acest plan sistemul decizional al firmei, sistem ce funcţionează alături de cel tehnologic, organizatoric, informaţional etc. ).

Prin însăşi natura ei, decizia, ca alegere raţională între două sau mai multe variante de urmat, este un act/atribut specific activităţii umane din viaţa de zi cu zi, respectiv specific fiecărui individ considerat a fi raţional; aşadar, se iau sau se adoptă decizii în mod permanent în viaţa de zi cu zi pentru a soluţiona diverse probleme ce survin aleatoriu sau în mod repetitiv. De exemplu, atunci când o persoană, dispune de o sumă de bani, îşi propune ca obiectiv să achiziţioneze un bun de folosinţă îndelungată, ea are la dispoziţie mai multe variante de acţiune pentru a aloca resursele personale de care dispune şi a atinge obiectivul propus; ea poate opta , de pildă, între un autoturism şi un apartament, urmând ca apoi să aplice decizia şi să îşi orienteze propriul comportament într-o anumită direcţie.

Aşadar, în formularea cea mai generală posibilă, definim decizia ca fiind alegerea raţională între două sau mai multe variante de urmat pentru a atinge/îndeplini un obiectiv (Oi), în anumite condiţii de resurse alocate. Pe cale de consecinţă înţelegem că orice proces decizional vizează un viitor mai apropiat/îndepărtat, că între momentul t0 şi momentul t1 de atingere a obiectivului Oi propus survine în mod uzual un interval de timp; într-o schematizare grafică cele invocate se prezintă astfel:

Atunci când ne raportăm la o organizaţie de afaceri sau alt tip de instituţie, prin antiteză cu problemele personale şi deciziile cu caracter personale asociate acestora, situaţia creşte foarte mult în complexitate întrucât numărul de participanţi este mai mare iar mediul de referinţă este cu mult mai complex, în acest al doilea caz, în teorie se discută de decizii de management sau decizii manageriale. Aşadar, în cazul unei firme/companii discutăm de decizii de management şi avem în vedere o structură formal organizată de tipul unui grup de lucru/echipă de management:

Prin definiţie, decizia de management reprezintă alegerea raţională între două sau mai multe variante de urmat, pentru a atinge un obiectiv Oi , în anumite condiţii de resurse, prin care se influenţează comportamentul/activitatea altei/altor persoane din organizaţie. Adoptarea de decizii manageriale este determinată de diverşi factori ce influenţează evoluţia curentă a firmei în afaceri, între astfel de factori ce determină adoptarea de decizii de către firme , teoria discută de:

- factorii interni organizaţiei de afaceri, cum ar fi obiectivele propuse, direcţiile stabilite de stakeholders , calificarea salariaţilor, resursele disponibile etc.;

- factorii externi faţă de firmă cum ar fi condiţiile de pe piaţa pe care activează, globalizarea afacerilor, conjunctura economică, activitatea concurenţilor , restricţiile juridice etc.

Decizia managerială reprezintă, aşa cum am invocat anterior, soluţia aleasă din mai multe alternative posibile(Vi); ea trebuie luată atunci când managerul este pus în faţa unei probleme de rezolvat (vom nota această problemă cu Pi). Cum are loc sau cum trebuie să se procedeze în selectarea unei variante optime de decizie, adică soluţie care atunci când este implementată conduce la efecte maxime? Înţelegem intuitiv că , în cazul organizaţiilor de afaceri, întreaga problematică de selectare a unei variante Vi ca soluţie optimă de acţiune se complică foarte mult(se identifică mai întâi problema Pi , se culeg toate informaţiile ce sunt disponibile, se formulează diverse variante de acţiune Vi , se încearcă a estima efectul scontat al fiecărei variante de acţiune, se adoptă decizia, se aplică soluţia adoptată etc.).