Transporturi

TRANSPORTUL MARITIM

Transportul maritim este o latura foarte importanta a transportului international. Tinând seama ca este si cel mai ieftin mijloc de transport aproximativ 75 – 80 % din volumul marfurilor ce face obiectul comertului international sunt transportate pe mari si oceane.

În ceea ce priveste infrastructura, transportul maritim are una dintre cele mai costisitoare, începând cu navele însesi si terminînd cu porturile.

Necesitatea acestei infrastructuri a fost determinata de criteriul eficientei si al profitului, existent în orice economie. Daca în cadrul productiei materiale se pot face stocuri pentru o mai buna functionare a circuitului materiei prime sau pentru a astepta o conjunctura de pret favorabila, transportul nu poate fi stocat, dar se poate crea o infrastructura care sa stocheze marfurile transportate si, printr-un management adecvat, sa se asigure eficientizarea acestei activitati.

În cadrul transportului maritim, infrastructura înseamna porturile, depozitele si instalatiile din porturi. Un loc deosebit de important în realizarea transportului îl ocupa mijlocul de transport, în cazul transportului maritim: navele.

Navele de transport au cunoscut o evolutie ascendenta în ceea ce priveste marimea si specializarea. Se observa nave din ce în ce mai mari, ajungându-se la 400-500 mii tdw nave specializate pentru transportul petrolului, a marfurilor în vrac, a marfurilor generale, nave frigorifice, si, în ultimul timp specializate pentru transportul conteinerizat.

Ceea ce este important sa cunoastem la o nava din punct de vedere comercial este tonajul si deplasamentul. Tonajul este tonajul registru si tonajul deadweight.

Tonajul registru este volum de încarcare al navei si se masoara cu tona-registru care este egala cu 100 picioare cubice (cubic feet) care are 2,83metri cubi. Tonajul registru brut este volumul total al spatiilor interioare ale navei: de încarcat marfurile, de depozitat alimentele, apa si combustibilul.

Tonajul registru net este numai volumul spatiilor de depozitare ale marfurilor.

Tonajul deadweight este greutatea pe care poate sa o transporte nava. Ea se masoara cu tona deadweight (tdw) sau tona lunga, care este egala cu 1016,05 Kg. Tonajul deadweight brut este greutatea marfurilor, alimentelor, combustibulului si a tuturor pieselor de schimb si bagajelor transportate de nava, iar tonajul dw. net este numai greutatea marfurilor pe care le poate transporta. Acesta se mai numeste si cargo capacity.

Deplasamentul navei este greutatea apei dislocate de partea imersa a navei. Deplasamentul net este greutatea apei dislocate de partea imersa a navei când aceasta este neîncarcata, asa cum a iesit din santier,iar deplasamentul brut este greutatea apei dislocatecând nava este încarcata la maxim.

Linia de încarcare este o linie trasata pe bordajul navei si care arata pâna unde trebuie încarcta nava pentru a naviga în conditii sigure. Aceasta linie difera de la anotimp la anotimp si în functie de apele pe care le strabate nava.

Greutatea marfurilor încarcate pe nava se poate controla cu ajutorul scarii de pescaj. Scara de pescaj masoara pe verticala distanta dintre chila si linia de plutire, atât la pupa cît si la prora. Se poate stabili astfel si daca nava a fost încarcata corect si va avea stabilitate în deplasare. Linia de plutire este linia pe care o formeaza apa cu nava, delimitând astfel partea imersa a navei de partea de deasupra apei. O importanta deosebita o are si clasificarea navelor. Ele se clasifica în raport cu marimea lor, respectiv tonajul, cu specializarea pentru un anumit fel de marfa si în raport de vechimea lor. Aceasta ultima clasificare are o mare importanta la întocmirea contractului de asigurare.

În practica comerciala maritima, navele sunt exploatate în doua modalitati: navigatia regulata sau de linie, si neregulata sau tramp.

Navigatia tramp (tramp shipping) este o navigatie neregulata, navele strabatând marile si oceanele în directiile solicitate prin contractele de transport. Ele nu sunt legate de anumite porturi, totusi se urmareste o optimizare a transportului printr-un management adecvat astfel încât ele sa nu circule fara marfa chiar la întoarcerea dintr-un voiaj angajat. În general, fiecare cursa satisface niste cerinte ale unui singur navlositor, tranportând acelasi fel de marfa. Acesta este si unul dintre motivele specializarii navelor.

Un transport cu o nava tramp are la baza un contract numit charter party, încheiat între un navlositor si un armator., fie direct fie prin intermediari. Acest contract poate fi încheiat pentru un transport sau pentru mai multe transporturi consecutive. Dupa încheierea lui, însa armatorul trabuie sa gaseasca alt navlositor.

În navigatia tramp încarcarea-descarcarea marfurilor se face conform contractului, fie de catre navlositor, fie de catre armator. Totodata se calculeaza timpul de stalii, depasirea lui ducând la plata contarastaliilor sau a supercontrastaliilor. Navele tramp trebuie sa depuna notice-ul atât la încarcare cât si la descarcare.

Pretul transportului tramp este negociat si îmbraca forma navlului.De obicei el este mai mic decât pretul unitar în cazul transportului de linie.

O alta modalitate de navigatie este navigatia regulata sau de linie (liner shipping). Aceasta reprezinta o navigatie organizata pe o anumita ruta, cu anumite porturi de escala si un orar bine stabilit.

O nava de linie satisface o cerere variata a mai multor clienti, marfurile fiind diferite. În general astfel de nave sunt de marfuri generale sau specializate pe transportul conteinerizat si îmbina transportul cargo cu cel de pasageri.

Marfurile transportate reprezinta partizi mici de marfuri pe care de obicei le încadram la categoria de marfuri generale

Contractul pentru o nava de linie se numeste booking-note. El reprezinta un formular cu clauzele contractuale în care se completeaza doar câteva date indispensabile transportului.

Încarcarea marfurilor pe o nava de linie se face conform principiului „primul venit, primul servit”. Acest lucru se face indiferent daca marfa prezinta interes pentru armator, sau indiferent de greutatea marfii sau a arimajului cu conditia ca marfa sa nu fie periculoasa pentru transport sau în contradictie cu legile internationale.

În transportul de linie, armatorul este cel care executa încarcare-descarcare marfurilor precum si amararea acestora. De aceea nu se mai depune nici un notice si nici nu se calculeaza stalii sau contrastalii.

Pretul prestatiei în cazul navigatiei de linie îmbraca forma unui tarif care poate fi calculat pe greutate sau pe volum, în raport de natura marfii.