Analiza Pieței

I Piaţa

1. Cererea şi oferta

Într-o economie de piaţă liberă, preţurile joacă un rol cheie în transmiterea informaţiilor de la cumpărători la comercianţi şi de la comercianţi la cumpărători. Acest capitol va examina mecanismele preţurilor în detaliu.

Ne punem întrebarea ce anume determină cererea, ce anume determină oferta şi care este legătura dintre cerere, ofertă şi preţ, în ce fel mecanismul preţurilor transmite informaţii, cum acţionează preţurile că obiectiv şi cum reacţionează cererea şi oferta la aceste obiective.

Pieţele pe care le vom examina sunt pieţe înalt competitive cu foarte mulţi competitori. În termeni economici aceasta se numeşte competiţie perfectă. Într-o astfel de piaţă producătorii şi consumatorii sunt prea numeroşi pentru a putea avea control asupra preţurilor; ei acceptă preţurile.

În cazul consumatorilor aceasta înseamnă că ei vor accepta preţurile aşa cum sunt pentru bunurile pe care le vor cumpăra. De cele mai multe ori această situaţie este reală. De exemplu, dacă un consumator îşi va face cumpărăturile la un magazin alimentar, acesta nu va negocia preţul cu vânzătorul.

În cazul firmelor, competiţia perfectă înseamnă că producătorii sunt prea mulţi şi prea mici şi competiţia cu ceilalţi producători este prea mare, că aceştia să-şi permită să ridice preţul. Dacă vom analiza piaţa de cereale, în speţă cazul grâului, producătorii vor vinde la preţul pieţei. Dacă un producător încearcă să obţină mai mult pentru grâul sau, nu va avea cumpărători, întrucât toţi cei interesaţi să cumpere vor putea avea grâul la preţul pieţei, inferior celui solicitat de producător.

Desigur că multe firme au puterea de a stabili propriile preţuri. Aceasta nu înseamnă totuşi că ei pot schimba tot ce doresc. Ei vor trebui să ţină cont de cererea exprimată de cumpărători şi de preţurile competitorilor. Când firma Ford stabileşte preţul pentru un nou model de Escort, va trebui să ţină seama de competitori în aşa fel încât modelul lor să rămână competitiv în comparaţie cu modele similare că Opel Astra, Wolkswagen Golf, Toyota Civic, ş.a. Cu toate acestea cele mai multe firme au o oarecare flexibilitate în stabilirea preţurilor; ele au un anumit nivel de “putere a pieţei”.

Acestea fiind date, de ce mai este necesară studierea pieţelor perfecte, unde producătorii acceptă preţurile. Unul dintre motive este acela că ne oferă o aproximare a lumii reale şi ne oferă o privire de ansamblu aspra modului în care funcţionează o economie de piaţă. Multe pieţe funcţionează similar celor pe care le vom descrie.

Un alt motiv ar fi acela că pieţele perfecte constituie un model ideal cu care putem compara pieţele reale. Se spune frecvent că pieţele perfecte sunt în avantajul consumatorului în timp ce pieţele dominate de marii producători sunt în dezavantajul consumatorilor. Acestea sunt doar consideraţii de ordin pur teoretic, întrucât un economist nu va compara niciodată preţurile, ieşirile sau profitul pe pieţe diferite. De exemplu, va ajunge consumatorul să plătească preţuri mult mai ridicate într-o piaţă dominată de doar câţiva producători în comparaţie cu o piaţă perfectă- Altfel spus, creşterea cererilor de linii telefonice va fi tratată în acelaşi mod, de către o companie de telecomunicaţii, în care tratează un fermier creşterea cererii de castraveţi?

1.1. Cererea

Relaţia dintre cerere şi preţ

Dacă mâine mass-media va anunţa că producţia de cafea din Brazilia şi Africa de Est a fost compromisă în acest an, preţurile vor exploda. Imediat după această ştire, preţurile la cafea vor fi dublate în comerţ. Ce este de făcut- De presupus că veţi reduce drastic, consumul de cafea. Să spunem de la şase căni pe zi la doar două. Sau poate veţi renunţa complet la consumul de cafea.

Aceasta este o simplă ilustrare a relaţiei generale dintre preţuri şi consum: când preţul unui bun creşte, cantitatea de bunuri solicitată scade. Această relaţie este cunoscută că legea cererii. Există două raţiuni ale acestei legi:

- Oamenii se vor simţii mai săraci. Nu vor mai putea cumpăra o cantitate la fel de mare că înainte din acelaşi bun. Puterea de cumpărare a veniturilor lor (veniturilor reale) a scăzut. Acesta este efectul veniturilor generat de creşterea preţurilor.

- Bunul respectiv va fi acum mai scump decât celelalte bunuri. Oamenii vor trece la bunuri alternative sau substituenţi ai acelui bun. Acesta este efectul de substituţie generat de creşterea preţurilor.

În mod similar, atunci când preţul unui bun scade, cantitatea solicitată va creşte. Oamenii îşi vor putea permite să cumpere mai mult (efectul veniturilor) şi vor renunţa să mai consume bunuri alternative (efectul de substituţie).

Cu toate acestea, revenind la exemplul anterior cu creşterea preţului la cafea, nu ne vom mai putea permite să cumpărăm sau să consumăm cantităţi la fel de mari că înainte şi probabil că vom consuma cantităţi mai mari de ceai, cacao sau sucuri de fructe.

Mărimea cu care va scădea cantitatea din bunul respectiv va depinde de mărimea efectelor veniturilor şi de substituţie.

Mărimea efectului veniturilor depinde în primul rând de proporţia din venituri consumată pentru cumpărarea acelui bun. Astfel, cu cât consumăm mai multă cafea, cu atât mai mult va trebui să reducem cantitatea consumată după creşterea preţurilor. Cu alte cuvinte, cu cât proporţia din venituri cheltuită pentru acel bun este mai mare, cu atât mai mare va fi efectul creşterii preţurilor asupra veniturilor reale şi cu atât mai mult se va reduce cantitatea consumată din bunul respectiv.