Evaluarea Întreprinderii

1.1., Evaluare, reevaluare

În limbajul curent, a evalua înseamnă a aprecia, a stabili o valoare, a calcula, a socoti, a determina un preţ care să fie utilizat într-o anumită tranzacţie. De regulă, se afirmă că un asemenea preţ se formează în cadrul „jocului liber” dintre cerere şi ofertă. Aceasta înseamnă că vânzătorul trebuie să solicite un preţ, iar cumpărătorul să-l accepte sau să-l negocieze în funcţie de puterea sa de cumpărare, respectiv gradul de solvabilitate.

Teoretic, lucrurile sunt simple şi frumoase. Practic, situaţia se complică, atunci când obiectul evaluării îl constituie o întreprindere (firmă) care este un organism viu care trebuie să fie evaluat pentru a avea o bază în formularea unui “preţ” al tranzacţiei.

Caracterul complex al acestei operaţiuni de evaluare a întreprinderii este determinat de o serie de elemente, cum ar fi:

- natura şi mărimea întreprinderii – domeniul în care activează firma punându-şi amprenta asupra modalităţii de evaluare; mărimea reflectându-se în dimensiunea activităţii de evaluare, care în timp (durată) poate fi de ordinul lunilor;

- patrimoniul firmei şi posibilităţile de valorificare a lui – întreprinderile dispunând de bunuri materiale achiziţionate în pomente şi la preţuri diferite, care trebuiesc evaluateîn funcţie de valoarea lor de utilitate;

- reflectarea în contabilitatea firmei a patrimoniului întreprinderii – în cazul unor societăţi comerciale există diferenţe semnificative între datele din evidenţă şi situaţia faptică din teren, astfel impunându-se o serie de operaţiuni pentru a se asigura concordanţa dintre evidenţe şi realitatea din teren;

- capacitatea echipei de conducere de a gestiona şi elabora strategia firmei – cumprărătorul nu achiziţionează trecutul ci viitorul, întrucât numai astfel poate să-şi recupereze investiţie făcută.

Reevaluarea înseamnă a evalua din nou, de regulă, aducerea valorii la “preţul zilei”. Deci între evaluare şi reevaluare nu există deosebiri de esenţă, diferenţa vizând momentele diferite de existenţă a elementelor care fac obiectul operaţiunii.

În principiu, valoarea întreprinderii reflectă rezultatul unei judecăţi care se bazează pe o apreciere în funcţie de anumite criterii de comparaţie, pe analize, calcule sau expertize.

Evaluarea unei întreprinderi vizează stabilirea valorii afacerii la un moment dat, măsurarea avuţiei reale şi a potenţialului acesteia de a-şi mări bogăţia în perioada următoare. Aceasta înseamnă că evaluarea întreprinderii nu reprezintă doar stabilirea valorii unor proprietăţi sau bunuri din patrimoniul acesteia, ci şi determinarea capacităţii firmei de a genera fluxuri (profit, cash-flow, etc.).

Specialistul evaluator, prin metode corespunzătoare (ce se prezintă în raportul de evaluare), stabileşte valoarea afacerii, care desigur va fi apreciată de cele două părţi implicate în tranzacţie: cumpărătorul doreşte să cumpere cât mai ieftin iar vânzătorul să obţină un preţ cât mai bun pentru afacerea sa, chiar dacă aceasta nu are performanţe deosebite.

1.2., Valoare şi preţ

Teoria economică oferă numeroase concepte ale valorii, care sunt aplicapile proprietăţii ca factor de producţie. Practica evaluării a interpretat aceste concepte şi pe care le-a dezvoltat în definiţiile valorii

Valoarea unui bun este fondată pe noţiunea de schimb, preţul fiind acel punct de echilibru în care vânzătorul şi cumpărătorul acceptă tranzacţia. Valoarea reprezintă o calitate convenţională a unui bun care îi este atribuită convenţional în urma unor calcule sau a unei expertize. Valoarea nu este un fapt, doar o opinie.

Preţul este rezultatul negocierii dintr vânzător şi cumpărător, repectiv suma plătită (încasată)pentru încheierea tranzacţiei. El are un caracter obiectiv, fiind un fapt tangibil, real, verificabil.

Valoarea rezultă în urma operaţiunii de evaluare şi reprezintă o mărime convenţională stabilită de evaluator, fiind independentă de părţile negociatoare. Valoarea are un evident caracter subiectiv deoarece reprezintă opinia evaluatorului în condiţiile specifice ale întreprinderii sau proprietăţii evaluate.

Diferenţa dintre preţ şi valoare este determinată de motivaţiile vânzătorului şi cumpărătorului, de raportul de forţe pe piaţă, precum şi de unele criterii subiective.

Opţiunea de a vinde poate fi determinată de:

- scăderea nivelului afacerii, respectiv a cotei de piaţă deţinute;

- nevoia urgentă de lichidităţi;

- consideraţii strategice;

- degradarea conjuncturii economice;

- modificarea tipului de prorietate prin politica promovată de guvern (privatizarea sau naţionalizarea);

- cauze naturale (de exemplu, moştenitorii proprietarului nu doresc să păstreze afacerea).