Politica de Preț

Obiective:

- definirea preţului;

- identificarea modalităţilor de determinare a preţului;

- identificarea factorilor ce influenţeaza preţul;

- fixarea obiectivelor referitoare la preţ;

- definirea strategiilor de preţ.

7.1 Conceptul de preţ

Conceptul (noţiunea) de preţ este strâns legat de conceptele (noţiunile) de

tranzacţie sau schimb, precum şi de conceptul de utilitate. Prin intermediul

schimbului, un actor (agent) economic ce acţionează pe piaţă comunică, intră în

relaţie cu un alt actor economic, în scopul obţinerii, de la acesta din urmă a unui

bun ce are valoare şi este util, oferind în schimb „ceva” similar, valoros şi util. În

consecinţă, obsevăm că tranzacţia implică o evaluare şi o estimare subiectivă a

utilităţii sau a satisfacţiei obţinute.

Preţul reprezintă o formă de măsurare economică, de evaluare concretă a

schimbului, cunoscută odată cu apariţia schimbului de mărfuri. Evaluarea prin preţ

a schimbului este denumită forma bănească a acestuia; în sensul acesta, preţul

exprimând cantitatea de bani plătită pentru cumpărarea bunurilor şi serviciilor, în

cadrul tranzacţiilor bilaterale care au loc pe piaţă; el este un raport între bunuri şi

bani1.

1 Florescu, C., Mâlcomete, P., Pop, N. Al. (coordonatori), op. cit., 2003

CAPITOLUL VII

Politica de preţ

În economia de schimb aflată într-un stadiu incipient de dezvoltare,

activităţile de evaluare şi estimare a utilităţii nu erau disociate, nu existau bani şi nu

era utilizat conceptul de preţ. Produsele se schimbau între ele, în mod direct, în

vederea satisfacerii cerinţelor celor două părţi implicate în tranzacţia respectivă.

Apariţia banilor a permis disocierea activităţilor de vânzare, respectiv

cumpărare (desfăşurate simultan în epocile anterioare), în consecinţă şi conturarea

conceptului de consumator sau utilizator, pe de o parte, respectiv a celui de

vânzător sau ofertant, pe de altă parte. Banii au permis, în timp, acumularea, proces

care a permis manifestarea cererii şi a ofertei, în condiţii sppecifice diferitelor pieţe

şi perioade istorice de dezvoltare.

În economia de schimb monetar, preţul este abordat în termeni de valoare:

pentru cumpărător, preţul reprezintă valoarea monetară pe care acesta este dispus

să o plătească pentru a intra în posesia bunurilor sau serviciilor pe care vânzătorul

le oferă. În plus însă, procesul de evaluare presupune, alături de considerarea

satisfacţiei imediate, şi o serie de servicii complementare care însoţesc produsul,

precum şi valoarea rezidualăx a bunului ce se utilizează.

Indiferent de natura lor, organizaţiile constituite pe criterii de profitabilitate

(dar şi numeroase organizaţii publice sau non profit), stabilesc preţuri pentru

produsele / serviciile pe care le oferă. Chiar dacă au nume diferite, prin funcţiile

îndeplinite, în esenţă, multe concepte reprezintă, de fapt, preţuri2. Dintre acestea,

cele mai cunoscute sunt:

- chiria – preţul ocupării temporare a unui spaţiu;

- dobânda – preţul banilor împrumutaţi;

- salariul – preţul muncii;

- amenda – preţul încălcării legii;

- cauţiunea – preţul libertăţii temporare;

- cotizaţia – preţul apartenenţei la o organizaţie;

- mita – preţul „bunăvoinţei”;

- tariful – preţul unui serviciu;

- impozitul pe venituri – preţul dreptului de a câştiga bani;

- comisionul – preţul unei intermedieri;

- onorariul – preţul unei consultaţii etc.