Proiectarea Chestionarului

RECOMANDĂRI GENERALE

Se spune că o cercetare nu poate mai bună decât chestionarul său , teoria şi practica demonstrând veridicitatea acestei afirmaţii prin multitudinea de probleme cu care un cercetător se poate confrunta atât timp cât nu desfăşoară un proces coerent de proiectare a chestionarului. Ne aflăm într-o eră informaţională, în care luarea deciziilor se bazează pe numărul şi acurateţea informaţiilor deţinute, astfel că lipsa acestora sau obţinerea unor informaţii incorecte poate duce la implementarea unor decizii strategice eronate cu repercusiuni majore asupra activităţii viitoare a organizaţiei pe piaţă.

În primul rând chestionarul trebuie să se regăsească în totalitate în obiectivele stabilite pentru cercetare. Dacă o întrebare nu face referire la nici un obiective principal sau secundar al cercetării, atunci aceasta trebuie eliminată din chestionar. De asemenea, dacă un obiectiv nu îşi găseşte răspunsul prin intermediul întrebărilor din chestionar, atunci cercetarea va fi incompletă. Ordinea corectă a proiectării unei cercetări necesită stabilirea obiectivelor (în corelaţie cu scopul cercetării), a variabilelor şi mai apoi a întrebărilor din chestionar.

Punctul de început al proiectării unui chestionar se referă la considerarea corectă a timpului necesar pentru obţinerea unui instrument de cercetare eficient, ţinând cont de faptul că nu este suficient să gândim şi să scriem întrebările unui chestionar, ci acesta trebuie trecut şi printr-un proces de testare înainte de a fi utilizat în culegerea datelor.

David S. Walonick propune folosirea a două modalităţi de estimare a timpului necesar pentru desfăşurarea unei cercetări, deci şi pentru proiectarea şi testarea unui chestionar: numărul de ore necesare pentru desfăşurarea activităţilor şi timpul total necesar. Diferenţa dintre cei doi indicatori poate fi explicată astfel: formularea întrebărilor din chestionar poate dura 4 ore, însă, datorită celorlalte activităţi ce trebuie desfăşurate pe parcursul unei zile de lucru, cercetătorul să nu poate aloca mai mult de două ore pe zi pentru proiectarea chestionarului, ceea ce înseamnă că timpul necesar pentru finalizarea chestionarului va fi de două zile. Primul indicator (numărul de ore) este util în planificarea bugetului cercetării, iar cel de-al doilea (timpul total) este necesar în planificarea temporară a cercetării.

În continuare vom prezenta o serie de recomandări pentru îmbunătăţirea chestionarului, însă trebuie făcută următoarea precizare: nu există reguli generale care dacă sunt respectate duc automat la obţinerea unui chestionar bun, însă există o serie de principii de bază care dacă sunt ignorate duc la confuzie în rândul respondenţilor şi obţinerea unor informaţii irelevante din partea acestora.

Cercetătorul trebuie să ţină cont de două obiective atunci când construieşte un chestionar:

1. Maximizarea ponderii persoanelor care acceptă să răspundă la întrebările din chestionar (rata de răspuns);

2. Obţinerea de informaţii relevante şi precise de la respondenţi.

De aceea, specialiştii în cercetări de marketing recomandă păstrarea lungimii chestionarului în limite acceptabile atât de respondent (care poate fi descurajat de un chestionar prea lung), cât şi de cercetător (care doreşte să afle cât mai multe informaţii prin intermediul unei sigure cercetări).

David S. Walonick recomandă cercetătorilor să-şi construiască un plan de analiză statistică a informaţiilor din cercetare încă din timpul desfăşurării procesului de construire a chestionarului , astfel încât dacă pentru anumite întrebări nu se poate menţiona modul în care se va realiza analiza statistică şi se va folosi informaţia obţinută, atunci este recomandat a se renunţa la includerea respectivei întrebări în chestionar.