Instrumente de evaluare a cercetării

Instrumente de evaluare a cercetarii

Eşantionarea reprezentativă

Cele mai multe experimente atacă două probleme

reducerea erorilor si

extrapolarea unor rezultate obţinute pe loturi, către întreaga populaţie studiată, folosind aceeaşi tehnică: eşantionarea reprezentativă.

Eşantionul reprezentativ = un mic subset al întregii populaţii, manifestând aceleaşi caracteristici ca si întreaga populaţie.

El anticipează validarea prin inducţie statistică, sau prin generalizare cantitativă.

Este esenţial în medierea cu succes a erorilor aleatoare si în evitarea erorilor sistematice, ori a tendinţei spre aceste erori.

Necesita măsuri de prevenire a tendinţelor de denaturare (care diminuează calităţile de generalizare), una dintre acestea fiind „stratificarea”.

Stratificarea

Stratificarea nu extinde încercarea selectării aleatoare asupra întregii populaţii, dar selectarea trebuie să fie îngrijită, pentru a găsi populaţia în care e prezentă variabila primară la un nivel reprezentativ.

Stratificarea este utilă numai în cazul unor populaţii restrânse, dacă numărul variabilelor primare este mic.

Stratificarea este mai eficientă în manipularea variabilei primare decât „hazardarea” în cazul populaţiilor reduse; stratificarea asigură deliberat eşantionarea reprezentativă a acelei variabile primare, în timp ce hazardarea realizează doar o aproximare a eşantionului aproximativ.

Pentru eşantioane mari si multe variabile, hazardarea este mai sigură. Sociologii combină cele două metode, stratificarea pentru variabila primară si hazardarea pentru alte posibile variabile [Hoover, 1988].

Stratificarea si hazardarea

Se exemplifică prin metodele folosite în sondajele Gallup si Harris care s-au adresat unor eşantioane diferite ale populaţiei pentru a anticipa rezultatele alegerilor prezidenţiale din 1936 în SUA.

Literary Digest a chestionat un eşantion de 20 milioane de alegători, selectaţi dintr-o bancă de date oferită de posesorii carnetelor de conducere autovehicule si de o listă de telefoane. Acest segment al populaţiei (posesori de autoturisme si de telefoane) era format din cei mai bogaţi membri ai societăţii americane din perioada depresiunii economice, orientarea acestora fiind către candidatul Landon.

Gallup a anticipat corect succesul lui Roosevelt, deşi eşantionul său a fost format din numai 10 mii de persoane reprezentative.

Replicabilitatea si confirmarea

Termenii replicabilitate si reproductibilitate se folosesc adesea pentru a face referiri la similitudinea măsurătorilor repetate; în acest sens, ele depind numai de precizia măsurătorilor

Replicabilitatea nu implică dublarea preciziei si acurateţei experimentului original.

De regulă, cel de al doilea experiment diferă de experimentul original în privinţa proiectării lui, în ceea ce înseamnă obţinerea unei precizii superioare, sau a unei mai bune izolări a variabilelor. Replica unui experiment nu trebuie să reproducă identic originalul în privinţa condiţiilor, pentru că astfel de experimente nu aduc informaţii incrementale majore [Wilson, 1952]. Replica identică e mai puţin excitantă decât experimentele noi.

Erorile aleatoare si cele sistematice

Erorile aleatoare se produc prin multiplicarea variabilelor necontrolabile şi, de regulă, necunoscute, fiecare dintre ele având o anumită influenţă asupra rezultatelor măsurătorilor. Dacă aceste erori prezintă atât abateri pozitive, cât si negative de la valorarea adevărată, având o medie de zero, vor afecta precizia rezultatelor repetate ale măsurătorilor, dar nu vor manifesta o tendinţă de modificare a valorii mediei măsurătorilor.

Erorile a căror medie nu este zero, se numesc erori sistematice. O eroare sistematică de valoare constantă afectează acurateţea, dar nu precizia măsurătorilor, pe când o eroare sistematică variabilă afectează atât acurateţea cât şi precizia.

Erorile aleatoare pot fi mediate prin mai multe măsurători, ori prin repetarea lor.