Logistică industrială

CAPITOLUL 2

ELEMENTE DE LOGISTICA ÎNTREPRINDERII

2.1. Tipuri de logistică

Termenul logistică acoperă o mare diversitate de accepţiuni şi de domenii.

Ca atare, este greu de realizat o structurare corespunzătoare a sensurilor şi a implicaţiilor pe care le presupune logistica.

O împărţire tradiţională a logisticii este aceea care împarte această activitate în două forme fundamentale: logistica globală şi logistica diferitelor activităţi ale întreprinderii

- Logistica globală. - optimizează un flux continuu de materii prime, materiale, produse printr-o reţea de legături de transport şi noduri de stocare.

- Logistica diferitelor activităţi ale întreprinderii - coordonează o parte a resurselor întreprinderii pentru a realiza o anumită activitate (logistica aprovizionării, logistica depozitării, logistica transporturilor etc.).

Dacă logistica unei activităţi este o logistică internă întreprinderii, logistica globală a devenit un factor strategic, care oferă avantaje concurenţiale.

Competitivitatea unei întreprinderi constă din ce în ce mai mult în capacitatea sa de a optimiza durata tuturor activităţilor sale (comercială, achiziţii, producţie, transport, livrare etc.).

Dacă privim logistica ca pe o funcţie a întreprinderii, atunci funcţia logistică administrează direct fluxurile materiale şi indirect fluxurile asociate imateriale (fluxurile informaţiilor şi cele financiare).

În funcţie de sensul fluxurilor materiale, logistica poate fi divizată în: logistică din amonte, logistică din aval şi logistică inversă.

Logistica din amonte cuprinde:

Această logistică se referă şi la returul mărfurilor de la client la vânzătorul lor.

Infrastructura logistică este constituită din depozite şi căi de comunicaţii şi are ca obiect mişcarea fluxurilor materiale, pentru a le dirija de la locurile de producţie, până la locurile de transformare, apoi de la acestea către locurile de consum.

În general, aceste trei componente sunt despărţite, ceea ce ridică problema fluxurilor care le unesc.

Din punct de vedere al fluxurilor care le unesc logistica se grupează în următoarele categorii:

- logistica bazată pe fluxuri întinse sau pe fluxuri stocate;

- logistica bazată pe fluxuri împinse sau trase.

Când produsul poate fi orientat direct către locul de consum, fără a se constitui stocuri, fluxul se numeşte întins. În situaţia inversă fluxul se numeşte stocat.

Dacă producţia decide cantitatea mărfii transportate fluxul se numeşte împins.

Dimpotrivă, dacă consumatorul decide cantitatea mărfii transportate şi produse fluxul se numeşte tras.

Extinderea funcţiei logistice determină diferenţierea activităţilor relevante „logisticii produsului” de cele legate de „logistica de susţinere” (urmărirea logisticii produsului după vânzare), conform figurii 2.1.