Diagnosticul șchiopăturilor la cabaline

I. Teste de mobilizare în diagnosticul şchiopăturilor la cal

Alurile obişnuite de deplasare ale calului (pas, trap) nu exploatează la maximum amplitudinea permisă de fiecare etaj articular, astfel că evaluarea unor procese restrictive funcţionale, mecanice sau dureroase necesită impunerea unor mişcări extreme de flexiune sau extensie.

Aceste mişcări forţate sunt grupate în teste de mobilizare după cum urmează:

- testele de mobilizare pasivă care evidenţiază restricţiile funcţionale mecanice (fibroze, anchiloze) şi mişcările dureroase

- testele de mobilizare dinamică completează testele de mobilizare pasivă prin verificarea toleranţei la imobilizare într-o atitudine forţată (flexie, extensie) şi modificările de alură imediat după această imobilizare

La rândul lor aceste teste de mobilizare se grupează în:

- testele de bază; realizabile pe toţi caii cu tulburări locomotorii şi permit o apreciere globală şi rapidă asupra locomoţiei pacientului.

Exemple: extensia interfalangiană, flexia digitală, flexia globală (graset, jaret, deget).

- testele de rutină permit localizarea etajului dureros prin abordarea membrului afectat

Exemple: - flexiunea carpului

- extensia umărului şi a cotului

- flexiunea grasetului

- flexiunea jaretului

- testele complementare permit localizarea mai precisă a siturilor dureroase dignosticate prin testele precedente. Se mai indică în rezultate negative sau ambigui ale testelor de bază sau de rutină.

Exemple: - abducţia scapulo-humerală, adducţia scapulo-humerală

- extensia şoldului şi jaretului

- flexia şoldului şi extensia jaretului

I.1. Teste de mobilizare a membrului toracic

1.1. Testul de extensie interfalangiană

Efectuarea lui este obligatorie în şchiopăturile membrului toracic permitând diagnosticul afecţiunilor furcuţei şi a maladiei naviculare (sindromul prodotrochlear).

• Materiale necesare: - scândură de 1,20 m lungime cu o suprafaţă antiderapantă (cauciuc rugos sau striat) de 20x20 cm la o extremitate

- locul de execuţie: pe teren moale sau boxă

• Tehnica de realizare

Testul se aplică iniţial pe membrul sănătos sau mai puţin afectat. Membrul testat se aşează pe suprafaţa antiderapantă cu călcâiele pe marginea acesteia şi planul sagital al piciorului în axul scândurii. Membrul opus este ridicat de un ajutor. Cealaltă extremitate a scândurii este ridicată încet şi progresiv până la un unghi de 40C.

• Formaţiuni anatomice mobilizate distal:

a) în tensiune - ligamentele sesamoidiene colaterale şi distal

- tendonul flexor profund

- ligamentele colaterale ale articulaţiilor interfalangien

b) relaxate - tendonul extensor dorsal al degetului

- capsulele articulare interfalangiene dorsale

• Formaţiuni anatomice mobilizate proximal:

- tendonul flexor profund şi ligamentul său accesoriu (brida carpiană)

în tensiune

- ligamentul comun palmar al carpului

• Răspuns negativ: - unghiul între scândură şi sol ajunge la 40 fără manifestări de intoleranţă

• Răspunsuri pozitive prin manifestarea durerii:

- ridicarea ancolurii

- contracţia musculaturii abdominale

- retragerea membrului în spatele liniei de aplomb

- fasciculaţii musculare ale tricepsului brachial

- săritură de pe scândură

• Răspunsuri pozitive prin modificări ale mobilităţii articulare:

a) amplitudine mărită – sugerează laxitatea ligamentelor sesamoidiene colaterale şi a tendoanelor flexorilor, eventual nevrectomia nervilor palmari.

b) amplitudine limitată asociată cu durere:

- tendinita flexorilor superficial şi profund al falangelor

- desmita ligamentului accesoriu

- contracţia antalgică a muşchilor flexori cu tensiune în tendoanele flexorilor

- fibroza ligamentelor sesamoidiene colaterale

- aderenţe între tendonul flexor profund al degetului şi faţa flexoare a osului navicular

• Răspunsuri fals pozitive: - dependente de comportamentul calului

- abces în regiunea pensei

1.2. Testul flexiunii digitale

Este un test de bază în examenul tulburărilor locomotorii ale membrului toracic şi un test de rutină în diagnosticul şchiopăturilor membrelor pelvine alături de simptomele locale (tumefacţii, Rx, ecografie) şi funcţionale “în sprijin” (deficit sau exces de coborâre a articulaţiei buletului) sau “în suspensie” (deficit de flexie).

Tehnică de realizare pentru testul pasiv

Pentru membrul toracic:

- braţele examinatorului se plasează lateral şi median de reg. metacarpiană a membrului testat, se ridică piciorul apucându-se cu o mână pensa copitei cu întoarcerea acesteia înspre proximal.

Pentru membrul pelvin:

- examinatorul se plasează lateral de cal, ţine faţa dorsală a metatarsului într-o mână şi flexează falanga a III-a cu cealaltă.