Extras din curs

Capitolul I. ANATOMIA GLANDEI MAMARE.

I.1. Date de anatomie descriptivă şi topografică a glandelor mamare

Glandele mamare sau sânii sunt organe cu origine ectodermală, aşezate simetric în regiunea anterioară. Deşi sunt prezente la ambele sexe, ele au o dezvoltare şi funcţii complet diferite. La bărbat sunt organe rudimentare, cu o structură simplă, lipsită de activitate secretorie. În schimb, la femeie sunt organe deosebit de importante, specializate în secreţia laptelui. Dezvoltarea glandelor mamare are loc sub influenţa hormonală (estrogen, progesteron, prolactină), ating completa dezvoltate în timpul perioadei reproductive şi involuează la menopauză.

Glandele mamare au o formă de con turtit sau a unei emisfere, cu baza la nivelul toracelui anterior. Sunt situate simetric, de o parte şi de cealaltă a regiunii sternale şi între ele se descrie o depresiune verticală, denumită şanţul intermamar. Limitele glandelor mamare sunt reprezentate de coasta a-II-a în sus, de coasta a VI-a sau a VII-a în jos, linia axilară anterioară în partea laterală şi marginea sternului în partea mediană (1).

La om, în mod normal glandele mamare sunt de obicei în număr de două (faţă de alte specii), cu dimensiuni şi greutate diferite de la o persoană la alta, cu o consistenţă fermă şi elastică la pacientele tinere şi nulipare. Prin alăptare consistenţa sânilor diminuă, iar la femeile multipare consistenţa este moale, elastică, uneori flască.

Glanda mamară este delimitată superficial de fascia pectorală superficială şi subiacent glandei mamare se găseşte fascia pectorală profundă (care acoperă muşchiul mare pectoral). Cele două fascii sunt conectate între ele prin benzi fibroase (ligamentul accesoriu al lui Cooper), care reprezintă un suport natural pentru ţesutul mamar.

I.2. Vascularizaţia şi inervaţia glandei mamare

Circulaţia sangvină a glandei mamare este asigurată de către ramurile toracice ale arterei axilare, artera toracică internă (artera mamară internă) şi arterele intercostale, ce formează trei reţele arteriale cu importanţă diferită: reţeaua subdermică, reţeaua preglandulară şi reţeaua retroglandulară (Fig.nr.1 A,B). Vascularizaţia subdermică este suficientă nu numai pentru irigarea tegumentului ci şi pentru cea a glandei mamare, existând numeroase anastomoze între aceasta şi reţeaua preglandulară (dovadă sunt mamectomiile totale subcutane, în care reţeaua vasculară preglandulară este suprimată). Vascularizaţia porţiunii posterioare a glandei este neglijabilă, făcându-se prin ramuri perforante din arterele intercostale.

A B

Fig. nr.1. A – Vascularizaţia arterială a glandei mamare; B - Circulaţia sangvină a glandei mamare este asigurată de către ramurile toracice ale arterei axilare, artera toracică internă (artera mamară internă) şi arterele intercostale.

Vascularizaţia venoasă este reprezentată de ramuri ale venelor axilare şi toracică internă, ce formează două plexuri venoase: plexul periareolar, voluminos şi foarte dispersat şi plexul perimamelonar, mai fin şi mai superficial, care drenează în plexul periareolar .

Vascularizaţia limfatică are importanţă deosebită pentru patologia glandei mamare, ea fiind principala cale de metastazare a carcinomului mamar. Cea mai mare parte a limfei, 75% din limfă se drenează la nivelul limfonodulilor axilari, iar restul spre limfonodulii mamari interni şi spre limfonodulii posteriori intercostali (Fig.nr.2A,B). În general, tumorile localizate în cadranele supero-externe metastazează în limfonodulii axilari, în timp ce tumorile localizate in cadranele centrale sau interne, metastazează în limfonodulii mamari interni. Aceasta nu este însă o regulă şi este posibil, datorita variaţiilor anatomice sau a blocării căilor limfatice obişnuite să întâlnim şi metastaze cu localizare paradoxală. Plexul subareolar al lui Sappey drenează limfa în canalele subcutanate.

Limfonodulii regionali sunt divizaţi în patru categorii: axilari, infrac1aviculari, mamari interni şi suprac1aviculari. Limfonodulii axilari sunt principalii limfonoduli interesaţi de metastaze provenind dintr-un carcinom mamar. Ei sunt împărţiţi în trei nivele în funcţie de localizarea lor de-a lungul venei axilare şi a ramurilor acesteia. În categoria limfonodulilor axilari este inc1us şi limfonodulul interpectoral Rotter. În glanda mamară există şi limfonoduli denumiţi şi intramamari, care la rândul lor pot fi sediul metastazelor provenite dintr-un carcinom mamar.