Metodică

Cursul 1

- profesorul: să ţină cont de două componente fundamentale

• specialist pe domeniul pe care îl reprezintă

• cadru didactic – cunoştinţe de psihologie, pedagogie, didactică

Şcoala tradiţională Şcoala pentru diversitate

- elevul e considerat un element care nu ştie nimic; asemenea unei cutii goale ce e umplută de profesor - elevul = participant activ la elaborarea informaţiei şi a cunoştinţelor; profesorul e doar un ghid, un explorator, ce conduce elevul spre descoperirea conţinutului învăţării

profesorul = autoritate, deţine adevărul; prin actul predării împarte adevărul; nu acceptă opinii, controverse; elevul trebuie să reproducă ce spune profesorul - profesorul = sursă de experienţ; mediază între cunoaşterea valorilor şi elevii clasei; nu poate deţine adevărul

- relaţia şcolii cu părinţii e aproape inexistentă; are un caracter informal şi ocazional; părerea părinţilor în legătură cu predare sau atitudinea profesorilor nu contează - părinţii participă direct; pot chiar influenţa deciziile ce privesc actul educaţional

- locul unde are loc învăţarea; fără a menaja copiii în faţa volumului de cunoştinţe ce trebuie asimilate necondiţionat

- învăţământ reproductiv; învăţământ informal (spre deosebire de formativ!) - şcoala e locul unor situaţii stimulative; flexibilă şi variată din pov al actului învăţării

- învăţarea să nu fie impusă; să aibă loc o selecţie a tipurilor de învăţare – să fie adaptatw la dorinţele şi posibilităţile elevilor

- şcoala să nu se adreseze doar elitelor; performanţa <> olimpiadă; performanţa = orice rezultat superior obţinut de fiecare în parte (eg: de la 7 la 9)

cum putem crea acest cadru nou?

- 2 didacticieni englezi (tot pe didactica istoriei)

stilul învăţării --------influenţat de---------- stilul predării (aici trebuie lucrat !)

- 2 stiluri ce diferă în intenţii, scop, obiective:

• de suprafaţă (dominat de intenţia de a însuşi informaţia; de a o accepta pasiv)

• de profunzime (dominat de intenţi a de a înţelege ceea ce se predă; elevul să se angajeze critic şi activ)

- istoria e văzută adesea ca memorizare şi reproducere DAR trebuie dezvoltată mai ales gândirea critică – ce se referă mai ales la

• trezirea conştiinţei

• creşterea sentimentului de participare a celui ce învaţă, la descoperirea sentimenului învăţării şi să vadă utilitatea acestui conţinut

• dezbaterea ideilor; să ofere argument pentru ideile sale

• să accepte existenţa unor puncte de vedere diferite

Didactica

= a îi învăţa pe alţii

- o ştiinţă; s-a desprins din filosofie

= ştiinţa predării, învăţării, evaluării (PIE) în toate domeniile de acţiune pedagogică

= teoria instruirii

- gândirea didactică şi problemele didacticii – Plato şi Socrate în Grecia Antică au observat schimbările din secolul V şi au considerat că e nevoie de o formă instituţionalizată a predării

- 1613, folosit prima oară cuvântul de Ratke = pedagog

- 1657, Didactica magna a lui Comenius – termenul se impune

• didactica = teorie a învăţării

• trebuie să învăţăm totul pe toţi oamenii

- sec XIX, didactica e integrată în învăţământ

• Herbart, Raine (?)

- sec XX, în 60s, schimbare radicală: apar numeroase teorii didactice; se acceptă ideea că această disciplină nu are afirmaţii definitive; poate fi îmbunătăţită

- didactica are controversele ei; există “conflict” pedagogi – didacticieni (care a fost prima? Pedagogia s-a născut din didactică sau invers?)

definiţie: DIDACTICA = ştiinţa organizării şi desfăşurării procesului de învăţare în formele sale organizate, asigurând îndeplinirea scopurilor

- fiecare discplină şcolară are propria didactică

• disciplina şcolară=ştiinţa organizării şi desfăşurării procesului de învăţare a disciplinei respective

- pedagogie -> didactica -> metodica

• metodica e subordonată didacticii; ea se ocupă cu inventarierea şi structurarea conţinutului de învăţat, a obiectivelor pe teme, a metodelor şi mijloacelor adecvate pentru fiecare temă

- didactica istoriei e orientată spre natura cunoştinţelor şcolare în domeniul istoriei şi spre modalităţile de transmitere a acestora elevilor, având drept scop iniţierea profesorilor în practica procesului de PIE

- didactica istoriei are ca componente esenţiale

1. organizarea învăţământului istoriei în şcoala românească

2. obiectivele predării istoriei în şcoală

3. metodele şi mijloacele folosite de profesor

- metodele de predare sunt şi foarte bune metode de evaluare a elevului

• nu evaluăm ce nu ştie elevul, ci ceea ce ştie

- obiectivele istoriei ca disciplină şcolară

1. generale – achiziţia unui sistem de cunoştinţe istorice; formarea gândirii istorice; formarea capacităţilor intelectuale şi practice

2. obiective de referinţă/specifice – reconstituirea trecutului, explicarea şi înţelegerea evenimentelor istorice, formarea atitudinilor

- informaţia – să devină – cunoaştere; informaţia nu e echivalentă cu cunoaştere (!)