Activitățile și rolurile managerului în organizație

Procesul de management reprezintă integrarea cunoştinţelor cu

practica previziunii, organizării, coordonării, antrenării, comenzii şi controlevaluării

activităţilor desfăşurate de către organizaţie în cadrul unui mediu

psihosocioeconomic şi ecologic determinat. El este exercitat de către

manager.

Procesele de management se asociază cu un anumit interval de timp,

în care se derulează un ciclu managerial (zi, lună, an, etc.). conţinutul

acestora este dat de funcţiile manageriale, “zone specifice” în care

intervenţia decizională a managerului este diferenţiată ca intensitate şi

amploare.

În literatura de specialitate se descriu funcţiile manageriale astfel:

- unii autori enumeră: previziunea, organizarea, coordonarea, comanda şi

control-evaluarea.

- alţi autori vorbesc despre: previziunea, organizarea, coordonarea,

antrenarea şi control-evaluarea.

Sunt de părere că activitatea managerială prin complexitatea sa

elimină, în practică, micile diferenţe dintre aceste două abordări teoretice ale

funcţiilor manageriale prin cumularea lor.

Astfel noi am enumera funcţiile manageriale: previziunea,

organizarea, coordonarea, antrenarea, comanda şi control-evaluarea.

Credem că cea mai bună argumentare a acestei cumulări o putem realiza prin

explicarea, pe scurt, a acestor funcţii, ceea ce ar arăta, încă odată, dacă mai

este nevoie, complexitatea atribuţiilor manageriale, în special în ceea ce

priveşte perioada de tranziţie pe care o traversăm.

Funcţia de previziune

Desemnează capacitatea managerului de a se comuta de pe

coordonata prezentului pe cea a viitorului, de a intui desfăşurarea

evenimentelor şi a fenomenelor şi de a-şi pregăti acţiunile cele mai adecvate

în acest sens.

Tranziţia la economia de piaţă are două caracteristici specifice pentru

activitatea managerului :

- incertitudinea climatului social

- instabilitatea economică.

Raportându-se la acestea, previziunea impune colaborarea cu diverşi

specialişti pentru a evita posibilele erori. Luând în considerare complexitatea

vieţii economice actuale, se identifică tendinţa de a o considera principală.

Previziunea implică un ansamblu de decizii şi acţiuni prin care :

- se determină obiectivele firmei şi ale subdiviziunilor sale

- se conturează modalităţile specifice de realizare

- se dimensionează resurselor care se vor utiliza

- se proiectează termenele intermediare şi finale de îndeplinire a

obiectivelor.

Datorită complexităţii economice actuale, previziunea, care are trei

componente principale – prognozarea, planificarea strategiilor şi a

politicilor globale şi parţiale şi programarea ca detaliere în timp şi

spaţiu – se constituie în cea mai importantă şi mai greu de realizat funcţie

managerială, datorită căreia se poate valorifica maximal potenţialul

economic, managerial, comercial, tehnic, tehnologic şi uman al firmei.

Credem că, în prezent, problemele firmelor româneşti îşi găsesc, în

multe cazuri, cauza realizării defectuase în neajunsurile aceastei funcţii.