Bariere în calea unei comunicări interne eficace și eficiente

I. TEORIA COMUNICĂRII

1.1. Scurt istoric. Definirea noțiunii

Comunicarea este unul dintre cei mai vechi termeni, una dintre cele maivechi acțiuni, folosite atât de către ființele umane, cât și de către celelalteviețuitoare ale pămîntului. Acest proces a început undeva în preistorie, iar sfîrșitul său nu va avea loc niciodată, atâta timp cât va exista viață pe pământ.

Termenul de comunicare este derivat din latinescul communis, careînseamnă “a pune de acord”, “a fi în legătură cu” sau “a fi în relație” - comun, șieste definit prin încercarea omului de a stabili cu alte persoane un cod comun cuajutorul căruia să poată fi difuzate informații, idei, atitudini. Dar termenul circulă în vocabularul oamenilor încă din antichitate, cu sensul de “a transmite șicelorlalți”, “a împărtăși ceva celorlați”.Cu toții trăim și muncim împreună și de aceea trebuie să ne cunoaștemtrebuințele și interesele în mod reciproc, deoarece cunoașterea stă la bazaexistenței noastre.

Comunicarea, în ansamblul ei, este un proces dinamic, aflat într-ocontinuă transformare, chiar și în momentul în care se desfășoară acest proces.Procesul comunicării stă la baza tuturor acțiunilor și legăturilor dintre oameni,dintre instituții, dintre cetățeni și instituții, etc. Sistemul relațiilor publice a fost conștientizat în cea de a doua jumătate asecolului XX, fiind puternic impregnat cu diferitele modele ale procesului de comunicare, așadar la baza formării și structurării sistemului de relații publice seaflă procesul comunicării.

Comunicarea stă la baza tuturor proceselor, interacțiunilor și relațiilor interumane. Societatea există datorită procesului de comunicare, pentru că fărăel structurile sociale nu s-ar putea forma și nici nu s-ar putea menține.

Comunicarea are patru înțelesuri majore:

1. Comunicarea este o înțelegere atât a mesajelor primite pe diferitecanale de comunicare de la diferite mijloace de comunicare, cât și ca înțelegereîntre două persoane, între o persoană și un grup sau între două grupuri.

2. Comunicare înseamnă și comunitate, existența grupurilor precum și astructurilor sociale pe care acestea le dezvoltă.

3. Comunicarea este un proces, care implică participare din parteamembrilor grupurilor, e un proces de transfer și contratransfer informațional, care nu poate exista în absența membrilor acestora.

4. Comunicarea are un înțeles de organizare. Alături de „organizare"regăsim și conceptul de „acțiune", iar comunicarea reprezintă liantul dintre cele două concepte, deoarece datorită comunicării este posibilă atît acțiuneaorganizată, cît și organizarea acțiunii.

Există trei semnificații, date de Dicționarul Explicativ al Limbii Române pentru termenu comunicare:

1. înștiințare, aducere la cunoștiință;

2. contacte verbale în interiorul unui grup sau colectivități;

3. prezentare sau ocazie care favorizează schimbul de idei sau relațiispirituale.

1.2. Formele comunicării

După modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului avem:

- comunicarea directă;

- comunicarea indirectă.

După modul în care individul sau indivizii participă la procesul de comunicare aceasta se clasifică în:

- comunicare intrapersonală (sau comunicarea cu sinele);

- comunicarea interpersonală (sau comunicare de grup);

- comunicarea de masă (este comunicarea realizată pentru publicul larg, de către instituții specializate și cu mijloace specifice).

După modul de realizare a procesului de comunicare în funcție de relațiaexistentă între indivizii din cadrul unei organizații:

- comunicare ascendentă (realizată de la nivelele inferioare ale unei organizații către cele superioare);

- comunicare descendentă (atunci când fluxurile informaționale serealizează de la nivelele superioare către cele inferioare);

comunicare orizontală (realizată între indivizii aflați pe pozițiiierarhice similare sau între compartimentele unei organizații în cadrulrelațiilor de colaborare ce se stabilesc între acestea).

1.3. Particularitățile comunicării

Principalele particularități ale comunicării sunt următoarele:

1. comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni în legatură unii cu ceilalți, înmediul în care evoluează;în procesul de comunicare, prin conținutul mesajului se urmăreșterealizarea anumitor scopuri și transmiterea anumitor semnificații;

2. orice proces de comunicare are o triplă dimensiune: comunicarea exteriorizată , metacomunicarea și intra comunicarea ;

3. orice proces de comunicare se desfășoară într-un context, adică are locîntr-un anume spațiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal ;

4. procesul de comunicare are un caracter ireversibil, în sensul că, odată transmis un mesaj, el nu mai poate fi "oprit" din "drumul" lui către destinatar;în situații de criză, procesul de comunicare are un ritm mai rapid și o sferămai mare de cuprindere;semnificația dată unui mesaj poate fi diferită atât între partenerii actuluide comunicare, cât și între receptorii aceluiași mesaj;orice mesaj are un conținut manifest și unul latent, adeseori acesta dinurmă fiind mai semnificativ.