Afectivitate

TEMA NR. 3

EDUCATIA SI DEZVOLTAREA EMOTIONAL AFECTIVA

1.AVERTISMENTE:

1. V. Pavelcu afirma ca, la nivelul dinamismului emotional-afectiv ne aflam in fata controversei psihologie obiectiva: carteziana, psihologie reflexologica, pavloviana, neobihaviorista (Watson, Skinner), psihologia conduitei (P.Janet, H. Pieron) si pe de alta parte psihologia subiectiva interna cu punct in actiune, in constiinta fenomenelor interne, dominata de introspectie.

2. Perspectiva amintita isi gaseste suport si in distinctia pe care scoala germana contemporana o face intre “a intelege”(verstehen) si a “explica”(erklaren). Apropierile ajung la a le socoti identice din punct de vedere teoretic, desi practic ele sunt fundamental distincte:

RATIONALUL- “a explica viata psihica”= a introduce o doza de rational, a arata intelectual, teoretic, ceea ce se afla implicit in unul sau mai multe adevaruri deja admise.

AFECTIVUL-“a intelege”= a trece dincolo de conditiile in care o fiinta actioneaza si a lua o atitudine pozitiva, a patrunde in interiorul fenomenului, a avea o reactie adaptata, integrala, globala si complexa a intregii noastre fiinte fata de sufletul intreg al unei individualitati.

Deci, putem concluziona ca afectivul penetreaza zona intelegerii.

2. DE CE ANALIZA DEZVOLTARII

EMOTIONAL-AFECTIVA ?

Argumente probabilizante:

1. Omul viitorului este un om fara afectivitate.(P.Janet)

2. Afectivitatea este un “azil pentru toate fenomenele psihice fara adapost”.(A. Pfander)

3. Nu putem vorbi de afectivitate in general, ci de tipuri de reactii afective ale cuiva, unele invatate, altele dobandite.(J. Sawrey)

4. Psihologia contemporana “a dizolvat categoria afectivitatii in alte categorii mai comprehensive, mai concrete si mai susceptibile de individualizare: persoana, caracter, temperament, motivatie”.

OBSERVATII:

1. Psihologia educatiei nu poate face abstractie de aceasta realitate in analizele pe care le intreprinde asupra resorturilor mai adanci ale fiintei umane, spre nucleul personal al oricarui subiect educational.

2. Viata afectiva a elevului nu se prezinta ca o realitate psihica uniforma pentru toti subiectii analizati. Uneori ea este intraductibila, incomparabila.

3. Viata afectiva se distinge prin note aparte de aspectul perceptiv si cognitiv (ideomotor).

2. CARACTERISTICILE VIETII

AFECTIV-EMOTIONALE

1.Caracterul timic: viata afectiva are o functie biologica de apreciere, este legata de interesele biologice, de tensiunea organismului, opuse aspectului intelectual, inteligent (de cunoastere, de constatare), sau de cel ajustativ al vointei. Aspectul timic, cel mai adesea subconstient concorda cu faptul ca realitatea educationala ni se prezinta ca o ierarhie de valori, ca un camp de forte diverse-unele atractive, altele neutre, altele respingatoare. Aceste caracteristici sunt adesea primitive, confuze, intuitive, in complementaritate cu structurile intelectului.

2. Nota puternica de subiectivitate: este data de legatura particulara cu Eul.

3. Nota sensibila de proiectivitate: este sustinuta de realitatea si experienta artistica.

4. Caracterul sincretic: fenomenele afective sunt in mare parte caracterizate prin absenta distinctiei in ansamblu: fara un relief delimitat, fara forme clare, fara o structura si o articulatie evidente. Ele sunt de fapt fondul activitatii educative, un “background”.

5. Caracterul iradiant: fenomenele afective nu sunt niste datuumuri, ci un rezultat ce tinde sa intre in teoria undelor, colorand intreaga personalitate. Aici se opereaza si cu conceptul de transfer afectiv (un plus de deplasare al intelesului afectiv de la un continut la altul), distinct insa de iradiere care presupune dominanta cognitiva.

6. Viata afectiva este dominata de actualitate, fenomenele afective se produc “hic et nunc” (a nu se confunda cu reprezentarea, memoria afectiva sau amintirea intelectuala a unui sentiment cu trairea afectiva propriu-zisa).

Trairile afective sunt de fapt nu reintegrari, nu retrairi integrale, nu reconstituiri complete, ci transpuneri selectionate, prescurtate, filtrate, evaluate, nonrealitati psihologice ale momentului. Ele sunt infidele, desi pot avea prospetime sunt dezactualizate, sunt interpretari, nu fapte psihice.(E. Claparede)