Defectologie

a) Defectologie à defect à rau (rezolvare sau ignorare) – bun.

b) Psihopedagogie: disciplina se afla la limita dintre psihologie si pedagogie, bazându-se pe date din viata psihologica a copilului, elaborând metode pedagogice de interventie.

P.I.Galperin si J.Piaget.

Psihopedagogia speciala se aplica în anumite cazuri:

Psihopedagogie Psihopedagogie

speciala speciala

Psihopedagogia s-a extins la domeniul defectologiei.

Defectologia: stiinta de la granita dintre psihologie si pedagogie, fara a fi doar pedagogie sau psihologie.

I. RELATIILE DEFECTOLOGIEI CU DISCIPLINELE MEDICALE

- presupune cunostinte medicale;

- cunoasterea etiologiei;

- boli diferite pot avea cauze diferite (aceleasi simptoame pot avea cauze diferite).

Relatiile defectologiei cu lingvistica:

- logopedie;

- sociologie (psihosociala) pentru grupuri scolare si sociale.

II. TERMINOLOGIA – DELIMITARI CONCEPTUALE

Spre deosebire de alte domenii stiintifice, în defectologie perimarea terminologica este deosebit de mare (termenii se schimba la interval de câtiva ani). Ex: idiot, imbecil, cretin, moron, marginit à oligofrenie.

Cele mai mari probleme apar la deficientele mentale privind delimitarile terminologice.

Defectologie: “etichetari” în definirea termenilor. Perimarea terminologica nu este data atât de avansul stiintei, cât de atitudinea sociala. Defectologia este mai degraba o stiinta aplicativa, ea trebuie sa fie foarte atenta la reactiile pe care le suscita din parte socialului (indivizi, organizatii).

Specialistii au introdus termenul de oligofrenie (oligo = putin, frenos = gândire, minte).

Ca psiholog à realizarea unor corespondente între termenii de specialitate din cadrul psihologiei si din cadrul medicinei. Oligofrenie = debilitate (scadere) – alt termen pentru oligofrenie.

Mariana Rosca: “Psihologia deficientelor mintale” – foloseste termenul de debil mintal.

Un alt termen este deficienta – prin analogie = vina, culpabilitate.

50% din cazurile de deficienta nu au etiologie precizata (se spune: cauze genetice).

Handicap – din engleza (hand-in-cap). Are un sens sportiv (sens pozitiv) adica avantajul oferit celor dezavantajati ca sa existe egalitate. În româna – handicapati (persoane handicapate), în engleza – handicapped, în franceza – handicappé.

Concept anglo-saxon – “learning disabilities”. P.M.L.D. – dizabilitati de învatare profunde si multiple.

Termenul de “persoane cu nevoi speciale” este folosit de protectia sociala a copilului si include si nevoile psihologice.

C.E.S. = cerinte educative speciale.

Persoana în dificultate în anii 2000 – formule contestate, dar folosite foarte mult în seminarii. Acestea sunt foarte vagi (problema vaguitatii).

III. DEFINITII

BOALA – tulburarea starii de sanatate a unui organism animal sau vegetal ca urmare a actiunii unor agenti din mediul intern sau extern.

P.P.Neveanu – categoriile fundamentale ale medicinii greu de definit presupun deficienta de activitate, adaptare si evolutie a organismului (în termeni psihologici ai persoanei).

Deficienta mentala nu este o boala, este o stare. Boala presupune o evolutie, un debut, cronicizare si tratament.

DEFICIENTA – lipsa de integritate anatomica si functionala a unui organ. Absenta unor facultati fizice si/sau psihice.

INCAPACITATE – lipsa de capacitate, limitare functionala a activitatii psihice si/sau fizice datorita deficientei.

HANDICAP – defavorizare a adaptarii individului la cerintele mediului fizic si social ca urmare a deficientei sale si a incapacitatii rezultate din aceasta.

Cerinte educative speciale – continuum al problemelor speciale de educatie cu referire la un registru larg de tulburari care se întinde de la deficientele profunde la tulburari usoare de învatare.

IV. FINALITATI TEORETICE SI PRACTICE ALE DEFECTOLOGIEI

Defectologia este prin excelenta o stiinta practica aplicativa. Ea are si finalitati teoretice. Scopul teoretic: cunoasterea particularitatilor vietii psihice, precum si elaborarea pe aceasta baza a unor modalitati corectiv recuperatorii privind persoanele cu dezabilitati.

Finalitatea teoretica este de a aplica aceasta metodologie corectiv-operatorie astfel încât sa se îmbunatateasca calitatea vietii: conceptul are rezonante care depasesc stiinta.

În domeniul defectologiei intervin probleme bioetice importante mai ales pentru viitor; ele vor trebui luate în considerare din ce în ce mai mult.

Calitatea vietii – dincolo de efectele constatate sau rezumate ale unei metodologii anume, se ridica întrebarea daca acest demers este sau nu util cu adevarat persoanei concrete; daca demersul corectiv-operator influenteaza în bine existenta persoanei respective. Conceptul de calitate a vietii implica ideea de centrare pe persoana.

Psihologul trebuie sa-si adapteze conduita la particularitatea persoanei respective, la particularitatile socio-familiale.

O alta modalitate de flexibilitate este instructajul. În cazul deficientei de auz/vaz, 10% din copii provin din familii de nevazatori/surzi. Modalitatea de instructaj este asocierea cu lumea exterioara prin folosirea de termeni concreti. Rezultatul autoprovocat – te astepti sa fie, deci el devine ceea ce tu vrei sa devina.

Fiecare specialist în domeniu poate sa-si aduca propria contributie.