Extras din curs
TEMA 1 Psihopedagogia speciala: scurt istoric si evolutii recente
Structura
Psihopedagogia speciala – domeniu de cunoastere si actiune
Educaţia speciala până în anul 1970
Perioada integrării (1970-1990)
Psihopedagogia speciala in contextul evolutiei drepturilor omului
Unele concluzii
Psihopedagogia speciala – domeniu de cunoastere si actiune
Daca pentru pedagogie (stiintele educatiei) obiectul de studiu este EDUCATIA, pentru psihopedagogia speciala acesta este EDUCATIA SPECIALA – SPECIALIZATA/ SPECIFICA/ADAPTATA (la noi s-a utilizat mai mult pana acum mai ales cu denumirea de invatamant special).
In esenta, in perioada cand acest termen – educatia speciala - a fost utilizat preponderent (si inca este in multe tari) el avea in vedere o educatie (un invatamant) adaptat (a) particularitatilor unor copii - cu dizabilitati (deficiente, handicap), cu dificultati si tulburari de invatare si conduita, etc - precum si o interventie specifica (si aditionala) de asistenta psihopedagogica dar si sociala, uneori si medicala.
In acest context termenii de baza, traditionali al psihopedagogiei si educatiei speciale erau deficienta (handicapul) si dificultatea de invatare.
In ultima perioada in multe tari din lume (incepand cu Europa) conceptul de baza al domeniului educatiei speciale devine cel de cerinte educationale speciale (CES), care cuprinde cantitativ ambele grupuri de copii (cu deiciente si cu dificultati sau tulburari), sau chiar alti copii, dar are si nuante calitative noi.
Persoanele cu dizabilităţi (deficiente/handicap) reprezintă din punct de vedere statistic un grup cu o pondere importantă – circa 10% din populaţie (OMS, ONU, 1980, Manifestul dizabilităţii în România, 2003). Copiii cu cerinţe educaţionale speciale (CES) constituie un grup şcolar semnificativ, mai cuprinzător decât cel al copiilor cu dizabilităţi, dacă avem în vedere faptul că în multe tări sunt cuprinse aici între 10 şi 20% din populaţia şcolară.
In mod tradiţional educaţia copiilor şi a persoanelor cu dizabilităţi a avut ca domeniu de cunoaştere, interventie, cercetare şi formare psihopedagogia (educaţia) specială (expresie utilizata in Romania din anul 1990) adresabilă îndeosebi cadrelor didactice care erau (si sunt in prezent) pregătite în mod tintit pentru a lucra în şcolile speciale, destinate acestor copii – învăţământul special.
In diverse tari acest domeniu de cunoastere si actiune avand ca obiect educatia speciala, aflat la granita dintre stiintele educatiei si alte stiinte (biologia, medicina, psihologia, sociologia, antropologia etc) a cunoscut si cunoaste denumiri diferite: special education (USA), education specialisee (Franta), ortopedagogie (Belgia), pedagogie curativa (alternativa Waldorf, Elvetia, Germania) si mai recent special needs education (UNESCO, tarile europene membre UE.
In Romania, pana la 1989 denumirea domeniului era, dupa o inspiratie sovietica cea de defectologie, denumire care reflecta si o anumita viziune care a dominat lumea intreaga pana in anii ’70 ai secolului XX (la noi si dupa) – viziunea medicala asupra dizabilitatilor si dificultatilor care insotesc unele persoane.
Perioada contemporană – după anul 1970 – cunoaşte o serie de schimbări semnificative în domeniul educaţiei copiilor consideraţi a avea cerinţe/nevoi speciale, schimbari derivate direct din evolutiile progresive ale gandirii si practicii internationale din domeniu, bazate pe drepturile omului. Aceste schimbari înseamnă în esenţă trecerea spe o educaţie integrată şi/sau incluzivă a pentru cei care nu aveau anterior decat sansa scolarizarii separate. Incluziunea şcolară a acestor copii este parte integrantă, inseparabilă a paradigmei educaţie pentru toţi - şi pentru fiecare – intr-o societate democratica, deschisa si responsiva la diferente, la diverse nevoi si particulartitati.
1. Educaţia speciala până în anul 1970
Analizând din perspectivă istorică atitudinea societăţii fată de copiii cu handicap, un grup de autori (Deschamps şi col., 1981) evidenţiază în principal 4 tipuri de reacţii:
- exterminarea
- segregarea
- acordarea cetaţeniei reduse
- recunoaşterea drepturilor egale
Primele manifestări ale exterminării – ca formă radicală a segregării persoanelor cu handicap - le putem identifica la societatea spartană. Persoanele cu anumite deficienţe, percepute ca anomalii sau boli incurabile, erau stigmatizate de societate. Segregarea se manifesta ca o 'soluţie finală', de eliminare fizică a indivizilor în cauză (prin maniera cunoscută a aruncării în prăpastie).
Această formă radicală a segregării (exterminarea fizică) a fost cunoscută de omenire şi în timpuri mai apropiate de noi – în perioada celui de-al treilea Reich, când au fost suprimate circa 300.000 de persoane, considerate “subumane” (Wolfensberger,1992).
De-a lungul întregii istorii umane, copiii şi în general persoanele cu handicap au fost aşadar marginalizate şi izolate, într-un fel sau altul, de restul societăţii.
Concepţia şi practica de segregare, globală şi nediferenţiată, se baza pe un anumit tip, dominant, de percepţie socială. Indivizii cu handicap – indiferent de vârstă ori de alte particularităţi - erau cuprinşi într-o singură categorie mare, “anormalitatea”, care reprezenta o deviaţie de la ceva convenit a fi obişnuit, standard, “normal”. Considerate astfel, la modul global si nediferenţiat, toate fiinţele umane percepute ca atare, produc în mintea oamenilor atitudini ambivalente, nevoia de protecţie dar şi de respingere. Respingerea/excluderea constituie, de fapt, o reacţie primitivă de bază, similară xenofobiei, rasismului şi în general intoleranţei fată de diversitatea umană.
Separarea indivizilor “anormali” în instituţii speciale, de tipul azilelor, era
într-un fel de natură “să protejeze”, în egală măsură, individul şi societatea în cauză. Instituţiile au preluat aceste persoane, nedorite şi neatractive ca prezenţă fizică,
scoţându-le din faţa ochiului public şi astfel din faţa conştiinţei publice (Gearhart si Weishahn, 1976).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Fundamentele Psihopedagogiei Speciale
- Fundamentele Psihopedagogiei Speciale.doc
- Psihologia copilului 2010....doc
- psihologia varstelor....doc
- Tema 10 Tulburari de comportament.doc
- Tema 11 dificultati si tulburari.doc
- Tema 12 - Copiii supradotati.doc
- Tema 2 concepte de baza A.doc
- Tema 3 concepte cu dominanta educationala....doc
- Tema 4 evaluarea CES.doc
- TEMA 5 PRINCIPII RESURSE si sprijin in EDUCATIA speciala.doc
- Tema 6 - Dizabilitati intelectuale.doc
- Tema 7 dizabilitati senzoriale vizuale.doc
- Tema 8 dizabilitatile senzoriale auditive.doc
- Tema 9 dizabilitatile fizice si neuromotorii.doc
Alții au mai descărcat și
INTRODUCERE Actualitatea temei este reprezentată de problema persoanei cu dizabilitate intelectuală care reprezintă o categorie a populaţiei cu o...
1. Familia, structura si functiile familiei In societatile moderne, familia reprezinta “nucleul instrumental fundamental al structurii sociale mai...
“ Omul nu este decat o trestie, cea mai slaba din natura; dar este o trestie cugetatoare. Nu trebuie ca intregul Univers sa se inarmeze spre a-l...
INTRODUCERE Pentru contribuția deosebită pe care o aduce în instruirea și educarea copiilor, jocul constituie o componentă a învățământului...
Modalităţi de integrare şcolară a copiilor cu dizabilităţi (în raport cu tipul şi gravitatea deficienţii sau a tulburărilor) Integrarea şcolară a...
De-a lungul istorie, studiile privitoare la dezvoltarea umană s-au îmbogăţit cu noi şi noi informaţii. Chiar dacă în Antichitate grecii nu aveau...
TE este o disciplina de baza, integrata in domeniul stiintelor pedagogice, care studiaza fundamentele activitatii de formare-dezvoltare permanenta...
Te-ar putea interesa și
INTRODUCERE Actualitatea temei este reprezentată de problema persoanei cu dizabilitate intelectuală care reprezintă o categorie a populaţiei cu o...
ARGUMENT Alegerea acestei teme de cercetare este fondată pe mai multe motive. Un prim motiv este dat de importanţa educaţiei văzută ca factor de...
I. DEFINIREA TERMENILOR Deficienţele vizuale desemnează pierderile parţiale de vedere cunoscute sub denumirea de ambliopie (când vederea e...
Scurt istoric Sindromul Asperger este astfel denumit după doctorul pediatru Hans Asperger care în 1944 publică o lucrare ce va sta la baza a ceea...
Să fii autist nu înseamnă să fii neuman. Însă înseamnă să fii un străin. Înseamnă că ceea ce este normal pentru mine, nu este normal pentru alţi...
1. Descrierea generală a cazului Numele copilului: Zaharia Alexandru Data nașterii: 23.07.2010 Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială "Spiru...
PORTOFOLIU Cerinţele educative speciale se referă la cerinţe în plan educativ a unor persoane, cerinţe ce sunt consecutive unor disfuncţii sau...
6 Resurse si mijloace de lucru Metodele indicate pentru parcurgerea cursului: - lectura; - reflecșia; - conversașia euristica; Structura...