Extras din referat
“ Omul nu este decat o trestie, cea mai slaba din natura; dar este o trestie cugetatoare. Nu trebuie ca intregul Univers sa se inarmeze spre a-l strivi. Un abur, o picatura de apa e destul ca sa-l ucida. Insa in cazul in care Universul l-ar strivi, omul ar fi inca mai nobil decat ceea ce-l ucide, pentru ca el stie ca moare; iar avantajul pe care Universul il are asupra lui… acest Univers nu-l cunoaste!”
Blaise Pascal
„DE LA DIZABILITATE LA ABILITATE"
Angajarea asistata - ideal sau realitate?
Într-o societate a caror mecanisme economice se bazeaza pe principiile economiei concurentiale, prosperitatea unei familii depinde în primul rând de angajarea
membrilor ei în activitati economice aducatoare de venituri. O categorie aparte de familii
o reprezinta cele care au în componenCa lor persoane cu dizabilitaCi. Aceste familii au
probleme economice mai mari decât celelalte, datorita incapacitaCii persoanelor cu
dizabilitaCi de a desfasura activitaCi productive si a slabei susCineri financiare din partea
statului. De obicei aceste persoane sunt orientate în funcCie de gradul lor de handicap
spre instituCii în care îsi pot recupera parCial sau integral capacitaCile restante si unde pot
desfasura activitaCi utile conform posibilitaCilor lor, cum ar fi Centrele de Integrare prin
Terapie OcupaCionala (CITO).
Dintre persoanele cu grad de handicap o parte pot fi recuperate si integrate în
societate, cele mai multe dintre aceste persoane având grad de handicap usor si mediu,
dar si câteva din cele cu handicap accentuat (de exemplu unii nevazatori). Modalitatea
cea mai directa si mai eficienta de a contribui la bunastarea unei familii este încadrarea
membrilor ei în munca. În cazul familiilor care au în componenCa persoane cu dizabilitaCi
se utilizeaza frecvent noCiunea de „angajare asistata”. Pentru aceasta este necesara
existenCa unor programe care implica munca unor specialisti în domeniu, dar si
contribuCia statului printr-un sistem de facilitaCi menite a usura îmbunataCirea situaCiei
locurilor de munca a persoanelor cu dizabilitaCi. Mecanismul principal elaborat de guvern
este un sistem cota care cere companiilor si agenCiilor de stat de o anumita marime sa
angajeze persoane cu dizabilitaCi. Companiile mari sunt obligate sa se asigure ca patru la
suta din angajaCi sunt persoane cu dizabilitaCi, însa legea poate fi usor ocolita. De
asemenea legea prevede plata salariilor angajaCilor cu dizabilitaCi absolvenCi ai unei
forme de învaCamânt autorizata dar numai pe o perioada de 18 luni dupa care
angajatorul nu mai e obligat sa reCina angajatul decât înca minim 18 luni. Prevederile
legale enumerate mai sus se doresc un stimulent în angajarea asistata a persoanelor cu
dizabilitaCi si sunt folosite frecvent de specialistii implicaCi în acest tip de angajare.
Angajarea asistata este un model de acCiune sociala care recunoaste ca multe
persoane cu dizabilitaCi au nevoie de asistenCa adiCionala pentru a realiza o angajare cu
succes, dar în acelasi timp si angajatorii au nevoie de sprijin în ceea ce priveste
acceptarea rolului persoanelor cu dizabilitaCi în întreprinderile lor.
AsistenCa pentru angajare poate fi acordata în multe feluri. Este un proces
complex în care se pune accentul pe persoana asistata. Fiecare pas trebuie gândit
pornind de la nevoile si interesele ei. Ideal ar fi sa cautam locuri de munca pentru
persoana si nu personal pentru diverse locuri de munca 1. Aici, un rol important îl are o
atitudine deschisa faCa de beneficiar si familia lui ca si faCa de angajator sau faCa de alte
persoane care pot ajuta într-un fel sau altul incluziunea, prin munca, a persoanei cu
dizabilitaCi.
Angajarea asistata necesita parcurgerea urmatoarelor etape:
• iniCierea si continuarea pe durata nelimitata a unei colaborari cu AJOFM
• identificarea potenCialilor beneficiari
• testarea persoanelor cu dizabilitati, mai ales a angajabilitaCii lor
• selectarea lor si întocmirea profilului vocaCional
• consilierea si instruirea pentru locul de munca în raport cu capacitaCile persoanei,
profilul vocaCional si cu potrivirea lui cu locurile de munca existente pe piaCa
muncii sau preconizate a aparea pe termen scurt si mediu. Aceasta poate include
si reorientarea profesionala a unor beneficiari ale caror meserii nu mai corespund
situaCiei actuale datorita dispariCiei lor de pe piaCa muncii.
• identificarea locurilor de munca de pe piaCa muncii care se potrivesc persoanelor
avute în evidenCa
• abordarea potenCialilor angajatori,
• potrivirea beneficiarului la locul de munca
• negocierea locului de munca
• pregatirea la locul de munca
• monitorizare si consiliere post-angajare
• dezvoltarea carierei (în cazul persoanelor capabile)
Abordari teoretice în asistenCa sociala a persoanelor cu dizabilitati
InstituCionalizarea
Pâna în jurul anilor 60, instituCionalizarea a fost considerata cea mai adecvata
metoda de îngrijire a persoanelor cu dizabilitaCi. Astfel, persoanele cu diferite dizabilitaCi
erau încadrate în instituCii specializate, unde beneficiau de îngrijire, hrana, educaCie si
uneori locuri de munca. Dar în timp efectele negative ale instituCionalizarii au devenit tot
mai evidente si au fost constientizate si limitele unei astfel de abordari (mediul artificial
din instituCii, care difera de mediul social, familial, profesional în care o persoana îsi duce
existenCa, dependenCa creata faCa de instituCie si sistemul ei, lipsa stimularii afective si
senzoriale, care duc la limitarea dezvoltarii intelectuale, afective si interpersonale a unei
persoane, lipsa oportunitaCilor de dezvoltare a autonomiei si încrederii în sine).
Astfel, în jurul anului 70 s-au elaborat noi orientari în ceea ce priveste asistenCa
acordata persoanelor cu dizabilitaCi.
DezinstituCionalizarea
Aceasta a presupus evitarea încadrarii persoanelor cu dizabilitaCi în instituCii
specializate mari, preferându-se centrele mai mici si pe un termen mai scurt. Prin
aceasta schimbare de orientare s-a dorit simularea unei atmosfere de familie, într-un
cadru mai intim (beneficiari si personal mai puCini, care pot relaCiona mai usor).
Non-instituCionalizarea
Si mai diferita de instituCionalizare a fost orientarea spre non-instituCionalizare, vazuta
ca un proces de scoatere totala a persoanelor din instituCie si integrarea lor în
comunitate. Prin aceasta abordare se urmareste o integrare naturala a persoanei cu
dizabilitaCi în societate, cu tot ce aceasta presupune (familie, relaCii sociale, integrare în
munca, autonomie personala). De asemenea se încearca evitarea excluziunii sociale si a
etichetarii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Persoanele cu Dizabilitati si Munca.doc