Deficiențe Mintale

Curs 4

Deficientele mintale (de intelect). Depistarea si diagnosticul deficientelor mintale. Clasificare, etiologie, tipologie. Tabloul clinic si psihopedagogic.

Elementele de specificitate. Profilaxia si terapia medicala, psihopedagogica si sociala a deficientelor mintale.

DEFICIENTUL MINTAL

Deficienta mintala este un complex de manifestari foarte eterogene sub aspectul cauzelor, gradelor sau a complicatiilor. Trasatura comuna este incapacitatea de a desfasura activitati ce implica operatii ale gândirii la nivelul realizarii lor de catre indivizii de aceeasi vârsta, pentru ca functiile psihice (în special cognitive) se dezvolta într-un ritm încetinit si ramân la un nivel scazut fata de nivelul indivizilor normali de aceeasi vârsta.

Cauzele deficientelor mintale: în functie de momentul actiunii lor sunt:

a) genetice;

b) în perioada prenatala;

c) la nastere;

d) postnatala;

a) genetice

- genetice nespecifice (poligenice, nu pot fi individualizate clinic); ex. cazuri endogene, aclinice, subculturale, familiale. Exista riscul sa apara deficienta mintala la 40% din copii cu un parinte deficient mintal si la 60% din copii cu ambii parinti cu deficiente mintale. În aceste cazuri influentele educationale sunt scazute datorita posibilitatilor neprielnice de dezvoltate afectiva, intelectuala.

- genetice specifice  sindroame individualizate clinic, aberatii cromozomiale. Au loc prin transmiterea genetica a unor deficiente în metabolismul substantelor: tulburari în proteine, glucide sau lipide, sau din cauza unor influente genetice transmise deficienta structurala (microcefalia)

b) perioada prenatala

- factori infectiosi (virotici): rubeola, gripa infectioasa, hepatita virala. 45% din cazuri au loc în prima luna de sarcina;

- factori bacterieni: sifilis congenital;

- infectii cu protozoare: toxoplasmoza congenitala

- factori toxici: intoxicatii cu substante chimice, alimentare, iradieri, spaime puternice, neacceptarea sarcinii, incompatibilitatea Rh-ului

c) perioada perinatala

- traumatisme obstreticale: asfixierea la nastere (cauzata de strangularea cu cordonul ombilical sau administrarea unor anestezice în doze prea mari), hipoxia

d) perioada postnatala

- bolile copilariei (meningita, encefalita, intoxicatii cu plumb, subalimentatia, carente afective si educationale, izolare de mediul social, îndepartare de mama)

Clasificarea deficientelor mintale

Criterii: a) dupa natura cauzei; b) gradul deficientei mintale;

a) este un criteriu etiologic

Tredgold - Deficientele mintale sunt: primare - provocate de factori genetici; secundare  provocate de factori de mediu si mixte.

Strauss combina criteriul etiologic cu simptomatologia. Potrivit lui deficientele sunt: de natura endogena determinate de un echipament nativ deficitar si exogene provocate de infectii sau traumatisme înainte sau dupa nastere (apar tulburari de perceptie, gândire, impulsivitate si tulburari de comportament)

Lewis  clasifica deficientele mintale în : întârziere mintala subculturala (data de mostenirea unui potential subnormal si conditii culturale insuficiente) si întârziere mintala patologica.

Pevzner  clasifica deficientele mintale dupa particularitatile fiziologice. Deficientele sunt:

- deficiente mintale cauzate de leziuni corticale difuze cu tulburarea proceselor nervoase si fara o disfunctie masiva a echilibrului dintre excitatie si inhibitie;

- deficiente mintale cu tulburare masiva a neurodinamicii corticale: predomina excitatia; predomina inhibitia; sunt slabe atât excitatia cât si inhibitia.

Matty Chiva  împarte debilitatea în: mintala normala (subculturala, fara cauze patologice si mintala patologica (cauze din perioada de dinainte si de dupa nastere).

b) gradul deficientei se stabileste prin masurarea coeficientului de inteligenta, a posibilitatii de adaptare si integrare, a autonomiei personale, a comunicarii si relationarii

Dpdv al gradului deficientii sunt cu:

1. intelect la limita  posibilitate intelectuala de adaptare sociala se situeaza la granita cu debilitatea mintala; daca debilul mintal nu are capacitatea de a parcurge situatiile prevazute în programa scolii normale intelectul de limita are aceasta posibilitate, dar nu în ritmurile impuse. Intelectul de limita se caracterizeaza prin imaturitate afectiva, labilitate emotionala si are coeficientul de inteligenta 70  90, neîncadrându-se în categoria deficientilor mintali

2. deficienta mintala usoara (debilitate, oligofrenie de gradul I)- este forma cea mai frecventa si reprezinta gradul cel mai usor al debilitatii. A fost introdusa de SEGUIN pentru a-l diferentia de cel de idiot, ajunge pâna la o vârsta mentala de 7-11 ani, având IQ = 50, 70

A. Binet considera subiectul ca având capacitate de comunicare orala si scrisa cu cei din jur, dar manifesta o întârziere de 2-3 ani în perioada scolara fara ca aceasta sa fie determinata de carente educative. Debilul poate trece neobservat în perioada prescolara daca nu prezinta tulburari de comportament si anomalii fizice evidente.