Aspecte ale interventiei pentru corectarea tulburărilor de limbaj la copiii cu deficiență mintală

Limbajul și gândirea se dezvoltă în tandem cu formarea și aprofundarea tuturor proceselor psihice și cu lărgirea volumului de cunoștințe, sub îndrumarea permanentă a părinților, cadrelor didactice și a psihologilor, în corelație cu alți factori.

Dezvoltarea vorbirii și învățarea corectă a limbajului constituie din partea noastră, a psihologilor- logopezi, o preocupare continuă.

Astfel, întreaga experiență instructiv-educativă din cabinetul de psihologie atestă posibilitatea și utilitatea cultivării limbajului oral, în strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii, prin exerciții de pronunție, de exprimare.

Accentul principal în această privință este pus pe activitățile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare corectă, ordonată, a gândirilor de însușire treptată a structurii gramaticale a limbii.

Pentru a favoriza educarea conduitei verbale este necesar ca activitatea educativă să fie făcută în așa fel încât copiii să fie stimulați să participe în cadrul activităților în mod activ atât verbal cât și mental, iar în cazul existenței unor copii cu tulburări de limbaj, integrarea acestor copii într-un program special de recuperare.

Prevenirea și înlăturarea tulburărilor de limbaj constituie o problemă complexă a cărei rezolvare trebuie să-i intereseze deopotrivă atât pe specialiști cât și pe toți cei chemați să contribuie la desăvârșirea educației copiilor. Ca urmare, psihologul-logoped are un rol deosebit în educarea unei vorbiri corecte, factor important în dezvoltarea copilului.

În elaborarea acestei lucrări am pornit de la ideea că limbajul uman rămâne, fără îndoială cel mai complex fenomen psihosocial, una dintre cele mai „complexe probleme”. El constituie, în istoria universului, actul fundamental de legitimare a omului și de situare a sa pe scara evoluției și progresului materiei vii.

Confundat și redus la „VORBIRE” la formularea verbală, fenomenul limbajului nu poate fi explicat ci dimpotrivă, întregul proces al „reflectării subiective a realității obiective”devine confuz și misterios.

CAPITOLUL I- Terapia tulburarilor de limbaj

Delimitari conceptuale

Definiții conform specialiștilor :

K. Bühler menționează trei funcții esențiale ale limbajului și anume : funcția expresiv-emoțională; funcția conativă; funcția referențială, designativă sau cognitivă.

A. Ombredane evidențiază cinci utilizări sau funcții principale: Afectivă, Ludică,

Practică, Reprezentațională, Dialectică (discursivă).

Funcțiile principale ale limbajului, cercetătorilor din acest domeniu sunt următoarele: Comunicativă, Designativ - cognitivă, Reglatoare .

1.1 Etiologia tulburarilor de limbaj:

- Cauzele organice centrale ale tulburarilor de limbaj:

- Cauzele care acționează în timpul sarcinii.

- Cauzele care acționează în timpul nașterii.

- Cauzele care acționează după naștere.

- Cauzele organice periferice ale tulburărilor de limbaj

- Cauzele funcționale ațe tulburărilor de vorbire

- Cauzele psihoneurologice ale tulburărilor de limbaj

- Cauzele psihosociale ale tulburărilor de limbaj

1.2 Clasificarea tulburarilor de limbaj conform literaturii de specialitate:

- Clasificarea lingvistică

- Clasificarea etiologică

- Clasificarea morfologică

Specialiștii din domeniul lingvistic au remarcat următoarele clasificări:

I.Tulburări de pronunție;dislalia, rinolalia și dizartria.

II.Tulburări de ritm și fluentă a vorbirii;bâlbâiala, tahilalia, bradilalia și mutismul.

III.Tulburări de voce;disfonia, afonia și fonastenia.

IV.Tulburări ale limbajului scris;disgrafia- agrafia și dislexia-alexia.

V.Tulburări polimorfe de limbaj;alalia și afazia.

VI.Tulburări de dezvoltare a limbajului;mutismul electiv sau voluntar,întârzierile în dezvoltarea generală a vorbirii.

VII.Tulburări ale limbajului bazate pe disfuncții psihice: dislogiile, iergonofaziile, ecolaliile, bradifaziile.

1.3. Specificul dislexiei-disgrafiei în debilitatea mintală

A. MODELUL LUDIC

1) Trainingul auditiv.

- Dezvoltarea atenției auditive.

- Dezvoltarea auzului fonematic.

- Coordonarea audio-motrică

- Memoria auditivă pe solicitări verbale

2) Training-ul vizual

- Atenția vizuală.

- Cunoașterea culorilor:

- Memorarea vizuală

- Coordonarea vizuo-motrica.

- Orientarea spațială

- Organizarea temporală

- Dezvoltarea capacității de simbolizare.

B. MODELUL MIXT-ACTIONAL:

1.Training-ul auditiv

- Dezvoltarea atenției auditive.

- Dezvoltarea auzului fonematic:

- Coordonarea audio-grafica.

- Dezvoltarea memoriei auditive pe baza solicitărilor verbale

2. Training-ul vizual

- Organizarea spațială.

- Structura spațială.

- Exerciții de vocabular referitoare la orientarea spațială.

- Organizarea temporală.

- Dezvoltarea capacității de simbolizare.

- Abilitatea grafo-motrica.

- Exerciții grafice.

CAPITOLUL II.

Cadrul teoretic al problemei studiate, Copiii cu deficiență mintală moderată -Aspecte generale

2.1. Delimitari conceptuale

Conform studiilor de specialitate, din categoria copiilor cu cerințe educative speciale fac parte : copiii cu deficiente mintale; copiii cu deficiente senzoriale (vizuale si auditive); copiii cu deficiente fizice (motorii si neuromotorii); copiii cu tulburari de limbaj; copiii cu dificultati de invatare; copiii cu tulburari socio-afective si de comportament; copiii cu deficiente asociate (sindromul Down, surdocecitatea sau deficiente multisenzoriale, autismul).( C. Paunescu si /. Musu (1997, p. 153)