Anxietatea la părinții care au un copil cu autism

Introducere

Un surâs nu costă nimic, dar ca valoare el devine inestimabil. Am învățat să descifrez în mine slăbiciunile și problemele copiilor cu nevoi speciale și astfel mi s-a deschis o nouă perspectivă. Înțelegându-i și apreciindu-i am învățat să-i iubesc, nu numai într-un sens emoțional sau sentimental ci ca o modalitate de a extinde ajutorul și de a-i duce cât mai departe posibil.

Apropierea de copiii cu nevoi speciale reclamă preocuparea, simpatia, dragostea și iubirea. Acești copii trebuie tratați ca oameni minunându-i cu lumina ochilor, încălzindu-i cu căldura inimilor noastre, după cum soarele ne încălzește pe noi toți fără să ne diferențieze în vreun fel. Afectivitatea, intuiția și sensibilitatea sunt foarte valoroase atunci când lucrăm cu astfel de copii cu nevoi speciale. Dacă știm să privim ceea ce este pozitiv, bun în copil și anume calitățile sale spirituale, această atitudine va stimula, prin ea însăși dezvoltarea copilului și posibilitățile sale de afirmare.

În cadrul familiei are loc modelarea personalității copilului, trecerea de la un comportament normativ (reglat din exterior), la un comportament normal (bazat pe autoreglare și autonomie). Familia, fiind un mediu afectiv emoțional și protector, asigură copilului securitate, îngrijire, sprijin material, moral și educațional.

De-a lungul anilor am observat că este important ca părinții să nu se transforme în terapeuți, să nu-și piardă rolul de părinte. Legătura dintre părintele și copil este ea însăși un element puternic în recuperarea copiilor cu nevoi speciale. Atunci când părintele pierde rolul pe care-l are, renunță la legătura afectivă și în acest fel poate crea o lipsă în plus propriului copil.

Am ales aceasta tema deoarece am lucrat trei ani ca educator in cadrul Complexului de Servicii pentru Copii cu Handicap- Pitesti. Acest centru ofera activitati complexe sustinute de o echipa multidisciplinara, activitati de abilitare-reabilitare, educationale, logopedice, evaluare sociala, ergoterapie, terapie prin joc-muzica-dans, consiliere psihologica individuala/ de grup pentru parinti si activitati de recreere-socializare.

Prezenta lucrare cuprinde 4 capitole si anume:

- Primul capitol cuprinde notiuni teoretice despre autism

- Capitolul doi cuprinde metode de interventie in recuperarea copiilor cu spectru autist

- Capitolul trei cuprinde fundamentarea stiintifica a conceptului anxietatii

- Capitolul patru cuprinde metodologia cercetarii-studiu de caz, concluzii si recomandari.

CAPITOLUL 1. Autismul-Notiuni generale despre autism

1.1. Noțiuni teoretice despre autism

Autismul este o boală caracterizată de scăderea capacității de a interacționa pe plan social și de a comunica, de comportament stereotip și repetitiv cu simptome ce se manifestă de obicei înaintea vârstei de 3 ani. Aproximativ 75% din indivizii afectați manifestă și handicap mintal.

Deși denumirea inițială a evidențiat că autismul infantil e observat în copilărie și documentele descriu comportamentul autist la copii, acum este clar că autismul e văzut ca o boală pe tot parcursul vieții a cărei tip și severitate se modifică în timp odată cu dezvoltarea individului.

Autismul este un sindrom comportamental definit de un curs caracteristic și de apariția simultană a unor comportamente particulare în trei mari domenii. În acest moment, cea mai utilizată definiție a autismului este cea publicată în 1944 de către Asociația Psihiatrică Americană în Manualul de diagnostice si statistice al bolilor mintale (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder)- DSM-IV.

1.2. Criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV

A.Pentru diagnostic este nevoie de prezența unui total de 6 sau mai mulți itemi din categoriile (1), (2) si (3), cu cel puțin 2 itemi din (1) si câte unul din (2) si (3).

(1) Afectarea calitativă a interacțiunii sociale manifestate prin cel puțin două din următoarele simptome:

a. incapacitatea de a folosi adecvat comportamentele non-verbale precum: "privirea ochi în ochi", expresia facială a emoțiilor , postura corpului și gesturile care exprimă interacțiunea socială.

b. incapacitatea de a iniția și dezvolta relații cu cei de aceeași vârstă;

c. lipsa nevoii de a căuta motive de bucurie în relația cu alte persoane (exprimate prin incapacitatea de a se bucura arătând, căutând sau aducând un obiect de interes comun);

d. absența reciprocității emoționale și sociale;

- Afectarea calitativă a comunicării manifestate prin cel puțin unul din următoarele simptome:

a. întârzierea sau absența totală a dezvoltării limbajului vorbit (neacompaniat de încercări de a compensa prin moduri alternative gesturile, mimico-pantomimice);

b. la copiii cu un limbaj adecvat este prezentată o inabilitate profundă de a iniția și susține o conversație cu alte persoane;

c. folosirea unui limbaj stereotip și repetitiv sau idiosincrazic;

d. absența unui joc elaborat, spontan, credibil sau a jocului social - imitativ potrivit nivelului de dezvoltare.

(3) Patternuri specifice de comportament cu interese și activități restrictiv repetitive și stereotipe manifestate prin cel puțin unul din următoarele simptome:

a. preocupare anormală ca interes și intensitate pentru un comportament stereotip și repetitiv;

b. inflexibilitate la schimbare, aderența nefuncțională la ritualuri specifice sau la rutină;

c. manierisme motorii stereotipe si repetitive (răsuciri ale degetelor, mâinilor, fluturări ale mâinilor, mișcări complexe ale întregului corp);

d. preocuparea permanentă pentru o anumită parte a unui obiect.

B. Funcționare anormală sau întârziere în dezvoltare a cel puțin uneia dintre următoarele arii, cu debut înainte de 3 ani:

1. interacțiune socială;

2. limbaj folosit în relație cu comunicarea socială;

3. jocul simbolic și imaginativ

C. Tulburarea nu este bine delimitată de tulburarea Rett sau de tulburarea dezintegrativă a copilariei.