Introducere în Psihologie

SCOPUL UNITÃtII DE CURS

-sã ofere cursantilor notiunile teoretice fundamentale pentru întelegerea psihologiei;

OBIECTIVE OPERAtIONALE

-identificarea si diferentierea celor mai importante aspecte caracteristice fiecãrei modalitãti

de cognitie senzorialã;

-sã identifice nivelul de cuprindere si caracteristicile conceptelor ca unitãti de bazã ale

gândirii;

-sã identifice principalele operatii cognitive implicate în rezolvarea de probleme

-sã precizeze care este relatia dintre gândire si limbaj;

-sã diferentieze între diferitele tipuri de memorie;

-sã identifice modalitãtile de organizare a informatiilor în memorie;

-sã identifice si sã diferentieze modele explicative ale uitãrii;

-sã diferentieze între motivele biologice si cele psihologice;

-sã identifice formele motivatiei;

-sã diferentieze între modalitãtile explicative ale emotiilor;

-sã evalueze diferitele teorii ale personalitãtii pe baza unor criterii;

-sã diferentieze între diferitele teorii ale personalitãtii;

-sã identifice limitele teoriilor personalitãtii si consecintele acestora;

-sã identifice posibilitãtile de realizare ale validitãtii conceptuale.

MODALITÃtILE DE EVALUARE VOR URMÃRI

-Aprecierea calitãtii rezolvãrii temelor obligatorii (pondere 30% din nota);

-Aprecierea rezultatelor obtinute la examenul scris (pondere 70% din nota finalã – nota

minimã de promovare este 5);

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIE (II)

5

I. PROCESE PSIHICE COGNITIV SENZORIALE

SENZAtII, PERCEPtII sI REPREZENTÃRI

I.1. SENZAtIILE

Noi suntem constienti de lumea externã, precum si de lumea internã a corpului nostru doar

pentru cã avem un numãr de organe senzoriale capabile sã primeascã mesaje. Acestea ne dau

posibilitatea sã vedem, auzim, atingem, sã simtim plãcerea, cãldura, durerea etc. Organele senzoriale

opereazã prin intermediul celulelor senzoriale receptoare, care recepteazã din exterior diferite forme de

energie (luminã, vibratii, lovituri), le convertesc în impulsuri nervoase si le transmit spre creier pentru a fi

interpretate. Procesul de primire a informatiilor din lumea externã, codificarea si transmiterea lor spre

creier este denumit senzatie (Lahey, B., 1990). Psihologii disting între senzatie si perceptie. Senzatia

porneste de la un anumit tip de stimul, deci de la forma de energie (unda luminoasã sau sonorã), care

actioneazã asupra organelor senzoriale (ochii, urechea etc.). Senzatia este procesul de detectare a

stimulilor care vin din exterior sau din propriul corp. Perceptia este un proces de organizare a

senzatiilor în structuri cu înteles. În timp ce senzatia ne dã posibilitatea sã detectãm un punct negru pe

aceastã paginã, perceptia vizualã ne permite sã organizãm punctele negre în litere sau cuvinte. Desi

psihologii disting între senzatie si perceptie, cele douã procese se suprapun si nu existã un punct clar în

care senzatia sã se termine si sã înceapã perceptia.

Stimulii, care reprezintã un concept cheie în acest capitol, se referã la diferite aspecte ale

lumii externe si influenteazã în mod direct comportamentul si experienta constientã. Denumirea de

stimul vine de la actiunea de stimulare a organelor senzoriale. Virtual orice aspect al lumii externe, care

poate stimula celulele receptoare, poate fi considerat stimul: cãldura camerei este stimul pentru

receptorii din piele, când mâncãm hrana este stimul pentru receptorii gustului, mirosului. Dacã o

persoanã este constientã de prezenta unui stimul sau rãspunde într-un anumit fel la actiunea acestora,

putem spune cã acea persoanã receptioneazã un stimul.

Nu numai aspecte ale lumii externe pot fi stimuli, ci si ”lumea internã” a organismului. De

exemplu dacã mâncãm mult la o petrecere stomacul va deveni un stimul evident.

I.1.1. ATENtIA SELECTIVÃ

Primul pas în primirea si interpretarea mesajelor senzoriale este sã dai atentie mesajului

respectiv. Noi suntem bombardati constant de un numãr prea mare de stimuli interni si externi pentru a

putea rãspunde acestora la timp. Pentru a putea “întelege” acest amalgam de informatii, trebuie sã

procesãm doar o micã parte din ea si sã facem abstractie de restul. Procesul care permite sã se

rãspundã doar la anumiti stimuli este denumit atentie selectivã. Acest proces face posibil, de exemplu,

sã ascultãm melodia preferatã la radio în timp ce citim un text.

Existã o serie de factori care influenteazã selectivitatea atentiei:

• semnificatia stimulilor, lucrurile care au semnificatie pentru noi ne atrag atentia, de exemplu

propriul nume rostit la radio, vocea sefului care se apropie;

CORNEL HAVÂRNEANU

6

• intensitatea informatiei, un zgomot puternic ne va atrage atentia;

• noutatea si miscarea, când oamenii încep sã îmbrace haine mai scurte si subtiri primãvara acest

lucru ne atrage atentia, la fel se întâmplã si în cazul în care un prieten îsi schimbã tunsoarea;

• alti factori sunt culoarea, complexitatea si repetarea stimulilor.

Energia stimulilor externi nu poate ajunge direct la creier, tipurile de energie din exterior nu pot

trece prin nervi, iar creierul nu poate “întelege” sensul acestor informatii. De aceea mesajele trebuie sã

fie codificate, traduse în impulsuri nervoase, care sunt transmise creierului si pe care acesta le întelege.

Procesul de trecere de la o formã de energie la alta poartã denumirea de convertire.

Organele receptoare au celule receptoare, care au neuroni specializati adicã pot fi stimulati de

un anumit tip de energie senzorialã. Anumite celule receptoare sunt sensibile la sunete, altele la luminã,

altele la substante chimice etc. În toate cazurile celulele receptoare trimit informatia codificatã sub formã

de impuls nervos, prin intermediul nervilor, spre ariile senzoriale din creier. Noi suntem constienti de

stimuli numai dacã celulele receptoare pot receptiona informatia. De exemplu, noi nu putem auzi

sunetele care au o frecventã foarte mare de 20.000 vibratii pe secundã.