Cuprins
- 1. Obiectul si problematica Psihologiei economice
- - Concepte fundamentale.
- - Edificarea identitatii.
- - Psihologia economica romaneasca.
- 2. Metodele psihologiei economice
- - Contingente metodologice cu Psihologia si Sociologia.
- - Observatia, experimental, ancheta (interviul si chestionarul).
- - Raportul dintre planurile teoretic si empiric
- 3. Psihologia consumatorului
- - Aspecte genetice, personologice, de gen, varsta; invatare si dezvoltare.
- - Taxonomia cumparatorului.
- - Reglajul psihic al actului de cumparare.
- 4. Psihologia vanzarii si a reclamei.
- - Continutul psihologic al actului de vanzare-cumparare.
- - Psihologia reclamei.
- - Un gen de merceologie psihologica: conotatiile psihice ale produsului
- comercial.
- - Mijloace, mesaje si creativitate in formele consecrate ale reclamei.
- 5. Motivatia de consum.
- - Resurse motivationale.
- - Dezvoltarea trebuintelor si evolutia consumului.
- - Efecte ale traditiei si reclamei.
- - Motivatia de amanare sau economisire.
- 6. “Model economic” al comportamentului uman.
- - Istoric al problematici.
- - Caracterul contradictoriu al datelor si utilitatea abordarii.
- - Schita a personalitatii industriasului.
- 7. Afacerea,- un concept-cheie in Psihologia economica.
- - Coordonate socioculturale, personologice si institutionale.
- - Conditii organizatorice in initiativa, succes si sponsorizare.
Extras din curs
1. Obiectul si problematica stiinţifică a Psihologiei economice
Instituirea Psihologiei ca stiinţă experimentală, dezvoltarea industriei si a
comerţului, au condus firesc la studiul factorului uman în producţia, distribuţia si
consumul de bunuri economice.
Înaă în perioada interbelică, Dimitrie Todoran, reprezentant marcant al Scolii
psihologice de la Cluj, definea patru grupe de probleme majore ale utilizării stiinţifice
raţionale a factorului uman în producţia economică :
1) Adaptarea omului la munca ce o prestează ; stabilirea unui acord deplin între
particularităţile psihice individuale si cerinţele activităţii profesionale.Orientarea
si selecţia profesională sunt posibile tocmai datorită definirii prin mijloace
psihotehnice atât a dimensiunilor aptitudinale disponibile fiecărei persoane cât si
a celor cerute de un anume loc de muncă.Scopul scientizării raportului dintre om
si sarcinile profesionale este orientarea spre folosirea efectivă si creatoare a
“vocaţiei” (chemării), dincolo de orice privilegii.
2) Pregătirea prin învăţare si exerciţiu după ce persoana si-a ales specializarea după
ce a fost ghidată si selectată.
3) Organizarea stiinţifică a muncii : stabilirea de miscări, ritmuri, intervale de timp si
mediul tehnic de lucru (spaţiu, raporturi sociale, regimul de efort ).
4) Organizarea stiinţifică a întreprinderii, cu accent pe definirea colectivelor de
muncă si a raporturilor raţionale dintre sefi si subalterni.
În privinţa distribuţiei bunurilor economice, problemele vizează :
- salarizarea si cointeresarea lucrătorilor
- circulaţia bunurilor (aspect al distribuţiei) prin schimb sau comerţ ; factorii
psihologici implicaţi în comportamentul vânzătorului, cumpărătorului, în reclamă
si în situaţiile de perturbare a echilibrului dintre producţie-distribuţie si consum.
Dacă în 1935, D.Todoran aborda Psihologia economică prin Psihologia reclamei,
peste patru decenii, în 1976, Tiberiu Prună, de la Universitatea din Iasi, elaborează un
tratat chiar cu titlul “Psihologie economică” ; recent, în 2005 D.Petre si D.Iliescu
acoperă domeniul cu titlul “Psihologia reclamei si a consumatorului”, iar Al Ries
publică concomitent în S.U.A. si în România, “Focus, un lucru de care depinde
viitorul afacerii tale”.
Momente semnificative în devenirea Psihologiei economice
Cum s-a exprimat Ebbinghaus despre Psihologie în primul deceniu al sec. XX că
are un lung trecut si o scurtă istorie, asa se poate spune si despre gândirea sistematică
în aria comportamentului economic.
Tiberiu Prună plasează începuturile Psihologiei economice în ultimul pătrar al sec.
al XIX – lea, odată cu “Scoala psihologică austriacă” ; Karl Menger (1840 – 1921),
Bohm Bowerk (1851 – 1929), F. von Wieser (1851 – 1926).Fondul conceptual al
respectivei asa – zisei “Scoli marginale” este definit de autor cu trimitere la o
remarcabilă carte a francezului P.L.Reinaud (1869), “La psychologie economique”,
Paris, P.U.F.Două condiţii sociale ar fi determinat apariţia acestui domeniu stiinţific :
promovarea producţiei industriale de mare serie si standardizarea produselor (pe baza
definirii echivalenţei sau izofuncţionalităţii).
Comportamentul economic devine tot mai complex prin personalizare,
reprezentări, opinii, motivaţii, sugestii, manipulări.
d)Elanul interpretativ în căutarea unor legi generale, axat pe metoda introspecţiei, a
dus la un psihocentrism categoric : sufletul uman ar fi sursa principală a profitului
economic;sistemul trebuinţelor determină ordinea utilităţii bunurilor economice ; pe
măsura consumării bunurilor, satisfacţia scade până la o doză de utilitate
marginală.”Scoala economică austriacă”, zisă si “marginală”, face eroarea
simplificării umanului la modelul “homo economicus”, cu raţionalitate fixă si o
mecanică a trebuinţelor.În realitate, după cum au confirmat si numeroase cercetări
ulterioare, însesi trebuinţele umane se dezvoltă în funcţie de dezvoltarea obiectelor de
consum : atât în plan individual, cât si în cel instituţional, satisfacerea unei trebuinţe
nu duce la stingerea, ci la amplificarea ei, ceea ce si constituie o dinamică a
dezvoltării personalităţii, serviciilor instituţiilor.
Problema raportului dintre trebuinţă si consum a incitat noi căutări.Biroul statistic
din Saxonia, condus de Ernest Engel,a finalizat investigaţiile într-o serie de curbe de
contingenţă a ponderilor : cu cresterea veniturilor unei familii, ponderea cheltuielilor
pentru hrană scade, pentru îmbrăcăminte si locuinţă rămân constante ; într-o relaţie
funcţională directă cu cresterea veniturilor, rămân numai cheltuielie pentru învăţământ
si sănătate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Psihologie Economica.pdf