Stimularea și Energizarea Comportamentului

I. Motivaţia

Caracterizare şi definiţie

Omul desfăşoară multe activităţi: mănâncă, se joacă, învaţă, colecţionează lucrări de artă, îşi agresează semenii, îi ajută, etc.

Mereu ne punem întrebări şi căutăm explicaţii pentru acţiunile noastre sau ale semenilor. De ce învăţăm sau de ce nu învăţăm?De ce decidem să mergem la un film, deşi avem de pregătit o lucrare scrisă pentru a doua zi dimineaţă?De ce prietenul meu nu a venit la întâlnire?Răspunsurile la aceste întrebări trebuie căutate în domeniul motivaţiei.

A cunoaşte motivaţia unei persoane echivalează cu găsirea răspunsului la întrebarea ,,de ce'' întreprinde o activitate. Răspunsul este dificil, deoarece cauzele declanşatoare sunt multiple şi nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reacţiile sunt declanşate şi de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivaţie de la latinescul motivus (care pune în mişcare). Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricărei componente a motivaţiei fiind definit ca fenomen psihic ce declanşează, direcţionează şi susţine energetic activitatea.

Motivaţia- stare internă care activează şi dă direcţie gândurilor noastre, declanşează activitatea individului, o orientează către anumite scopuri şi o susţine energetic.

Orice act de conduită este motivat, chiar dacă uneori nu ne dăm seama de ce facem o acţiune sau alta.Studiul motivaţiei are în vedere analiza factorilor care determină comportamentul şi a mecanismelor care le explică efectele.Sub efectul stimulărilor interne sau externe, motivele aduc individul în stare de acţiune şi îi susţin activitatea o perioadă de timp, în ciuda obstacolelor care pot apărea. De asemenea, ele pot determina individul să urmărească un scop sau altul şi să stabilească o anumită ierarhie între scopurile posibile.

Deducem, aşadar, că motivaţia are rolul de activizare şi de mobilizare energetică, precum şi de orientare, de direcţionare a conduitei într-un anumit sens. Motivaţia este o sursă de activitate şi de aceea este considerată „motorul” personalităţii.

Rolul motivaţiei

Motivaţia este esenţială în activitatea psihică şi în dezvoltarea personalităţii:

- este primul element cronologic al oricărei activităţi, cauza ei internă;

- semnalizează deficituri fiziologice şi psihologice (ex: foamea semnalizează scăderea procentului de zahăr din sânge sub o anumită limită, în vreme ce trebuinţa de afiliere este semnalizată de sentimentul de singurătate);

- selectează şi declanşează activităţile corespunzătoare propriei satisfaceri şi le susţine energetic (trebuinţa de afirmare a unui elev declanşează activităţi de învăţare, participare la concursuri);

- contribuie, prin repetarea unor activităţi şi evitarea altora, la formarea şi consolidarea unor însuşiri ale personalităţii (interesul pentru muzică favorizează capacitatea de execuţie a unei lucrări muzicale).

Elemente componente ale motivaţiei:

1. trebuinţa este expresia psihică a necesităţilor înnăscute sau dobândite ale omului

- trebuinţe primare (înnăscute): trebuinţe biologice (foame, sete, impuls sexual) şi trebuinţe funcţionale ( de mişcare,de explorare, de activitate, de manipulare a obiectelor). La om, ele sunt modelate cultural (omul mănâncă la masă, folosind cuţit şi furculiţă).

- trebuinţe secundare( dobândite pe parcursul vieţii, sub influenţa experienţei şi a condiţiilor socio-culturale): trebuinţe materiale ( de locuinţă, de unelte) şi trebuinţe spirituale (de cunoaştere,de comunicare, estetice, de autorealizare, de succes, de aprobare)

O clasificare interesantă a varietăţii trebuinţelor care stau la baza activităţii umane este cea realizată de psihologul american ABRAHAM MASLOW.

La baza piramidei stau trebuinţele fiziologice ( nevoia de hrană, de odihnă, de repaus, satisfacerea pasiunilor şi apetiturilor, nevoia de a-şi păstra sănătatea- FOAME, SETE, TREBUINŢĂ SEXUALĂ). Urmează apoi trebuinţele de securitate ( nevoia de securitate emoţională şi în muncă, de securitate contra pericolelor, nevoia de stabilitate la locul de muncă, nevoia de protecţie, nevoia de oameni- APĂRARE, PROTECŢIE, ECHILIBRU EMOŢIONAL). Pe a treia treaptă se situează trebuinţele de iubire şi apartenenţă la grup ( nevoia de a fi acceptat, de a aparţine unei comunităţi, nevoia de a primi şi oferi afecţiune). Sunt apoi trebuinţe de stimă ( trebuinţa de a beneficia de aprobare şi recunoaştere, trebuinţa de prestigiu, trebuinţa de a atinge obiective). Pe locul 5 se situează trebuinţele cognitive (nevoia de a cunoaşte, de a înţelege, de a învăţa, de a descoperi, de a explora). Pe locul următor sunt trebuinţele estetice (nevoia de ordine, simetrie, realizarea muncii sale, onoare, dragoste de natură şi frumuseţe). În vârful piramidei se situează trebuinţele de autorealizare ( trebuinţa de a-şi realiza potenţialul creativ, de a găsi autoîmplinirea).