Drept teologie basică

Intaietate in sinodalitate

(Intaietatea nu exista decat in sinodalitate. Nu putem sa avem un primus in afara Sinodului.)

In Biserica Ortodoxa, raportul dintre intaietate si sinodalitate se bazeaza pe ecleziologia de comuniune trinitara in care fundamental este raportul teologic dintre unitate si libertate. Teologia ortodoxa afirma ca, atunci cand Mantuitorul Iisus Hristos a vorbit despre unitatea Bisericii, El nu a luat ca model al acestei unitati niciun sistem din aceasta lume, ci insasi Viata care este in Dumnezeu si care se reveleaza in comuniunea (coinonia) trinitara.

Unitatea trinitara nu deriva dintr-un principiu de subordonare al tuturor fata de unul, ci din daruirea de sine reciproca, care este forma perfecta a comuniunii. Exista, bineinteles, o ordine interioara a comuniunii datorata distinctiei Persoanelor Care isi pastreaza propria Lor identiate chiar si in uniunea Lor perfecta si suprema.

Aceasta ordine nu anuleaza nicidecum egalitatea persoanelor, consubstantialitatea si penitudinea fiecareia, care este si penitudinea tuturor.

Daca in Preasfanta Treime Tatal prezideaza comuniunea, tot ceea ce decide/face El, daruieste Fiului si Sf. Duh, Care la randul Lor Se daruiesc Tatalui. Aceasta perihoreza trinitara reveleaza in istoria mantuirii 2 dimensiuni constitutive fundamentale: unitatea si libertatea, fara de care comuniunea nu este autentica.

Acest raport se exprima si in ecleziologia ortodoxa, care este de asemenea trinitara: Biserica este o icoana, adica o imagine a Preasfintei Treimi, ilustrand in mod practic taina unitatii in diversitate. Astfel, unitatea Bisericii este comuniunea vietii trinitare, comunicata prin Duhul Sfant celor care cred in Hristos pentru a putea ajunge la comuniunea cu Tatal.

Prin urmare, viata trinitara este in acelasi timp izvor si model pentru comuniunea ecleziala (conform Ev. Ioan cap. 17, vv. 21-22). Asadar, in acelasi mod in care in Preasfanta Treime Persoanele sunt egale si consubstantiale, tot astfel si Biserica se defineste ca fiind o comuniune de Biserici locale, egale si "consubstantiale", adica fiecare in parte si toate impreuna au aceeasi plenitudine in adevarul de credinta si in viata sacramentala.

De asemenea, in acelasi mod in care in Preasfanta Treime Persoanele sunt egale si distincte, tot astfel Biserica se defineste ca o comuniune de Biserici egale si distincte; in consecinta, niciuna dintre acestea si niciunul dintre episcopi nu poate pretinde sa aiba autoritate asupra altor Biserici sau episcopi.

In acest mod, comuniunea trinitara este normativa pentru comuniunea ecleziala (canoanele 34 Apostolic si 9 al Sinodului Antiohia) iar orice deviere conduce, de fapt, la o deviere de la ecleziologia trinitara apostolica. Astfel, sinodialitatea apare ca imagine fidela a comuniunii apostolice, in care primul dintre episcopi (intaistatatorul) nu poate fi conceput ca unul deasupra tuturor (unus super omnes), ci doar unul intre egali (unus inter pares), chiar daca este primul dintre acei episcopi.

Prin sinodalitate, care deriva din termenul sin (gr. = impreuna) si odos (gr = pe aceeasi cale), teologia ortodoxa intelege orice mod de conducere a Bisericii care urmeaza modelul sinodal instituit de Sf. Apostoli si care implica atat clericii cat si laicii in viata Bisericii.

Doctrina canonica afirma ca prima institutie sinodala, confirmata de sf. canoane, este Sinodul Mitropolitan (canoanele 4, 5 si 6 ale sinodului I Ec.).

Sinodalitatea poate fi de episcopi sau mixta.

Sinodalitatea in BO nu este un concept analog colegialitatii din BRC, deoarece Sinod si Conciliu sunt 2 termeni care exprima aceeasi notiune si aceeasi realitate insa 2 conceptii ecleziologice total diferite.

Potrivit ecleziologiei ortodoxe, sinodul de episcopi, chiar daca implica existenta unui intaistatator, impune totusi egalitatea episcopilor care il compun. In timp ce, colegiul de episcopi din BRC presupune prezenta unui climat care sa ii garanteze existenta.

In acest sens trebuie subliniat ca in Sinod, episcopul nu se afla in nume propriu ci el reprezinta intreaga comunitate de credinciosi incredintata spre pastorire. In acest fel, intr-un sinod de episcopi, sinodalitatea nu se manifesta doar ca o simpla comuniune episcopala, ci ea constituie comuniunea practica, vazuta a tuturor bisericilor reprezentata de acestia.

Sinodalitatea astfel inteleasa constituie modalitatea practica prin care se confirma faptul ca Bisericile pastorite de episcopii prezenti sunt toate pe aceeasi cale a comuniunii cu Mantuitorul Hristos si ca toate aceste Biserici sunt si raman intr-o interdependenta dogmatica, canonica si cultica.

Sinodalitatea implica astfel o relatie de comuniune si de egalitate fraterna a episcopilor care se exprima dpdv practic printr-o comuniune de Biserici locale autonome sau autocefale, reprezentata la nivelul Bisericii raspandite in univers prin Sinodul Ecumenic, iar la nivel regional (national sau provincial) de Sinodul Patriarhal/Mitropolitan.

In acest sens, trebuie subliniat ca in BO, autonomia bisericeasca prezinta diferite niveluri, dintre care cel mai redus este cel al autonomiei eparhiale iar cel mai ridicat este cel al autocefaliei.

Prin autonomie eparhiala, ecleziologia ortodoxa implica dreptul fiecarei eparhii (episcopie sau arhiepiscopie) de a se administra potrivit propriilor decizii/legi, patrand intotdeauna unitatea ecleziala bazata pe comuniunea dogamtica, canonica si cultuala.

In BO intaietatea este intotdeauna integrata in sinodalitate la toate nivelurile de organizare bisericeasca (eparhiala, provinciala, nationala etc.).

Sinodalitatea, ca principiu canonic fundamental pentru organizarea si functionarea Bisericii, se explica dpdv practic prin faptul ca Sinodul de episcopi si intaistatatorul acestuia au datoria principala de a afirma si pastra unitatea de credinta apostolica.

Integrata in sinodalitate, intaietatea nu poate fi inteleasa si aplicata niciodata in sensul unei jursdictii/autoritati directe in eparhiile sufragane sau in Bisericile locale autonome/autocefale.

Sinodalitatea si intaietatea sunt complementare si inseparabile, sinodalitatea nu exista fara intaietate si viceversa. Prin urmare, autoritatea episcopala nu poate fi nici exterioara, nici superioara autoritatii episcopale sinodale.